Cursuri si Initieri Reiki, Terapie energetica, Meditatii, Spiritualitate
*pentru traducere in limba romana dupa inceperea filmului click pe butonul CC
Un film despre tensiunile patimilor sufletesti, in momente de mare ispită si confuzie, tragedie si cumpana. Personajul principal – Maxim – strabate drumul pocaintei de la necredinta, ura, crima, razbunare, la iubire, iertare, credinta si izbavire. Mai multe va las sa descoperiti singuri. Din aceeasi categorie va recomand si filmul ”Ostrov” care este o capodopera.
Renunţarea la amărăciune este o invitaţie deschisă pentru Duhul Sfântca să vă dea pacea Sa, bucuria Sa şi cunoaşterea voii Sale.
Amărăciunea este o stare interioară. Este o dorinţă excesivă de răzbunare care vine dintr-un resentiment profund. Este în capul listei de lucruri care întristează Duhul lui Dumnezeu (vezi Efeseni 4:30-31). A devenit preocuparea lui Esau (vezi Geneza 27:41). Şi este unul din cele mai frecvente motive pentru care oamenii se abat de la harul lui Dumnezeu. „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea“ (Evrei 12:15). Amărăciunea se va manifesta în multe feluri – pierderea cumpătului, creşterea tensiunii, iritabilitate, insomnie, obsesia de a te răzbuna, depresie, izolare, o perspectivă negativă constantă şi o stare generală proastă.
Trebuie, de aceea, să începem să ne debarasăm de acest duh de amărăciune şi neiertare; altfel, intenţia de a ierta va eşua. Este adevărat că a face ceea ce trebuie, chiar dacă nu eşti dispus, poate să ducă în cele din urmă la sentimentele care trebuie. Dar chiar faptul că încerci să faci ceea ce trebuie arată că amărăciunea nu este aşa de profundă cum pare. Cu alte cuvinte, dacă cineva simte amărăciune, dar începe să aplice principiul iertării depline, prin aceasta arată că el sau ea nu este total controlat de amărăciune. Altfel, el sau ea n-ar începe să facă ceea ce este drept.
Absenţa amărăciunii permite Duhului Sfânt să fie El Însuşi în noi. Aceasta înseamnă că eu voi deveni asemenea Domnului Iisus. Când Duhul este întristat, sunt lăsat mie însumi, şi mă voi lupta cu emoţiile mele care variază de la mânie până la teamă. Dar când Duhul Sfânt nu este întristat, El Se simte ca acasă cu mine; El va începe să mă schimbe în omul care doreşte El să fiu, şi eu voi putea să manifest blândeţea Duhului. Renunţarea la amărăciune este o invitaţie deschisă pentru Duhul Sfânt ca să vă dea pacea Sa, bucuria Sa şi cunoaşterea voii Sale. R.T.Kendall
”Spune, Petru ma iubesti?
- Doamne…
- Tu ma iubesti, Petru?
- Sigur cã te iubesc, stii bine Doamne.
- Mã iubesti mai mult decât oricine altcineva?
- De trei ori m-ai întrebat, Doamne?
- Exact de trei ori? Exact de câte ori te-am trãdat în ziua aceea.
-Dar tu stii totul Doamne, stii cã te iubesc mai mult decât viata mea.
- Atunci, paste oile mele. Condu-le tu, Petru, în numele meu. Asta e datoria ta.
- Dar eu te-am pãrãsit Doamne. Te-am negat!
- Chiar de aceea te-am ales pe tine. Si de aceea te-am ales acum din nou.
- Adevãrat….., adevãrat îti spun cã atunci când erai mai tânãr, singur te duceai unde voiai, dar când vei îmbãtrâni, îti vei întinde mâinile, si altul te va duce unde nu vei voi.
- Asa sã fie, Doamne. Asa sã fie.
- Urmeazã-mã…. Vesteste învãtãturile mele. În Ierusalim, în Iudeea si în Samaria si în cele mai îndepãrtate colturi ale pãmântului.
- Si cum sã dãm mãrturie? Cum sã facem acest lucru?
- Aduceti la mine pe toti fratii si pe toti oamenii. Conduceti-i la mine cu vorbe si fapte, conduceti-i sa ma gaseasca la fel ca si voi. Prin apã, cu un botez! Duceti-vã, si botezati-i în Numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh.
- Si Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârsitul veacului.”
In aceasta zi sfanta a Invierii Domnului va invit sa vizionati un film impresionant despre viata Sfantului Petru. Un film despre Iubirea de Dumnezeu … despre Iubirea Insasi. Hristos a Inviat!
Click pe acest link pentru descarcarea filmului + subtitrare: ZeWpJSonldgsta
”Voi, care nu stiurati ce-i binele in viata
Si nici caldura sfanta ce inima dezgheata,
Voi, care in durere ati suspinat si-ati plans
Si cantul fericirii in inimi vi s-a stins,
Veniti, Stapanul lumii, Iisus, va cheama-ntr-una
Si mainile-Si intinde s-astampere furtuna.
Voi, pentru care viata n-a fost decat un chin
Si zambetul durere, iar rasul un suspin,
Voi, ce-ati ascuns trecutul sub lespezile reci
Si plangeti fericirea ce ati pierdut in veci,
Veniti cu ochii-n lacrimi, dar cu privirea sus,
Gasi-veti mangaiere la sanul lui Iisus.
Voi toti, care in viata ati cautat uitarea
Pacatelor in cupa, ce v-o intinse desfatarea
Si surzi ati fost la glasul ce cobora de sus,
Azi, pana mai e vreme, va-ntoarceti la Iisus ;
Spuneti-I Lui durerea si El va va-ntari,
Povara vietii voastre cu El veti imparti.
Voi, care nu stiurati ce-i adevarul viu
Si-n aiurare spuneti ca cerul e pustiu,
Satui de-ntelepciune, o, voi ce va truditi
Sa daramati si-n urma nimic sa nu claditi,
Rugati-va, si-atunci ca sa simtiti nu-i greu
Si-n cer, si-n jurul vostru, si-n voi pe Dumnezeu.
Oricare-ati fi in pace, veniti, veniti la El,
Pe nimeni niciodata n-a izgonit defel ;
Cu mila va primeste si bratele-Si intinde,
In dragostea-I cereasca Iisus pe toti cuprinde ;
La pieptul Lui cel dulce iubindu-l va-ncalziti,
Iisus este-nvierea, veniti la El, veniti !”
Parintele Arsenie Boca
Sarbatori Luminate si Binecuvantate!
Sfanta impartasanie (Euharistia sau Cuminecatura) este Taina in care, sub chipul painii si al vinului, se impartaseste crestinului insusi Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci, infatisandu-se totodata, real si nesangeros, jertfa de pe Cruce a Mantuitorului.
Aceasta Sfanta Taina a oranduit-o insusi Domnul nostru Iisus Hristos, care nu numai ca a vorbit despre ea, ci a si infaptuit-o insusi, in ajunul rastignirii Sale. Dupa ce a mancat cu apostolii Sai, luand o paine si rugandu-se Tatalui ceresc, a binecuvantat-o si, frangand-o, a zis: “Luati, mancati, acesta este Trupul Meu”. Apoi a luat un pahar si, dupa ce a multumit, le-a dat zicand: “Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei, 26, 26-28; Marcu, 14, 22-24). “Sa faceti lucrul acesta intru pomenirea Mea” (Luca, 22, 19-20).
Iata cum Mantuitorul a poruncit ca acei ce vor sa aiba viata vesnica sa-I manance Trupul si sa-I bea Sangele sub forma painii si a vinului, painea si vinul sfintite prin slujba sfanta catre Tatal, prin rugaciuni si cantari de lauda (Matei, 26, 26-30; Marcu, 14, 22-26).
Iar aceasta minune a minunilor – ca painea si vinul sa fie prefacute in Trupul si Sangele Domnului, spre a le manca si a le bea crestinii – a fost data spre savarsire numai apostolilor Sai, episcopilor si preotilor hirotoniti prin alegerea si punerea mainilor preotesti (Tit, l, 3-9). Crestinii ceilalti – oricat de buni ar fi ei inaintea lui Dumnezeu si oricate minuni ar face – nu pot savarsi Taina “frangerii painii”, ci numai episcopii si preotii. Acest lucru este dovedit in mod limpede de Scriptura Vechiului si Noului Testament. Astfel, in Legea Veche, Dumnezeu a oranduit preot pe Aaron si pe copiii copiilor lui, din neam in neam, pana avea sa vina Mesia Hristos, iar cei ce au indraznit sa slujeasca fara sa fie din neamul lui Aaron preotul au fost pedepsiti groaznic (Num., 3, 10; 16, 1-50; I Regi, 13, 1-14; II Par., 26, 16-18). In Noul Testament, Domnul nostru Iisus Hristos, schimband preotia si Legea Veche (Evr., 7, 12), a oranduit preotia noua ca putere de a lucra cele sfinte si de a ierta pacatele – ca si El insusi – celor ce se pocaiesc (Ioan, 20, 19-2Apoc., 1, 6; 5, 10; II Cor., 5, 18-20, I Cor., 4, 1; Ps. 13, 9-16).
Astfel, aceasta minunata hrana – Trupul si Sangele Domnului – se daruieste numai prin preotii crestinii. Cine vrea sa se mantuiasca merge la Biserica; si primeste, chiar si cei ce n-au bani, caci se da in dar (Isaia, 55, 1-13; Mal., 1, 11; Apoc., 21, 6; Rom., 5, 14-16). Sfantul apostol Pavel spune: “Paharul binecuvantarii pe care-l binecuvantam nu este, oare, impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este, oare, impartasirea cu trupul lui Hristos?” (I Cor., 10, 16). Da, nu este o inchipuire, caci cine nu are aceasta credinta este ratacit si nu are mantuire (cf. Rom., 14, 23). Despre acest sange euharistic ni se spune: “Sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat” (I Ioan, 1,7).
Trupul si Sangele Domnului se poate manca si mai des, atunci cand ne ferim de rele si cand avem viata neprihanita si constiinta noastra curata si neosandita, pe cand botezul nu se mai poate repeta, dupa cum este scris (Efes., 4, 5). A ne impartasi cu Trupul si Sangele Domnului este chiar porunca de la Dumnezeu, ca toti – de la prunci pana la cei mai batrani – sa se impartaseasca cel putin o data pe an. Acest lucru ni se arata prin inchipuire cu mielul pascal din Vechiul Testament (Ies., 12, 1-28 , Num., 9, 1-14). Insa sfintii apostoli – ni se istoriseste – ii impartaseau pe crestini in fiecare Duminica, deoarece aceia care credeau in Iisus staruiau in invatatura apostolilor si in comuniune, fiind nelipsiti de la biserica in toate zilele. Pentru aceasta, apostolii frangeau painea si luau impreuna hrana cu bucurie si intru curatia inimii (Fapte, 2, 42-46; 20, 7-11).
Mai tarziu, Biserica a statornicit ca crestinii sa se impartaseasca de patru ori pe an, in cele patru posturi. Desigur, unii din cei evlaviosi s-au impartasit si de mai multe ori, dupa cum si astazi sunt multi care se impartasesc mai adeseori intr-un an si e cu atat mai bine, numai sa aiba pregatirea cuvenita, caci ori de cate ori mancam si bem Trupul si Sangele Domnului, vestim moartea Lui, pana va veni a doua oara (I Cor., 11,26).
Nu preotii sunt cei oare prefac painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului, ci Duhul Sfant. Preotii numai se roaga lui Dumnezeu impreuna cu obstea credinciosilor, ca sa trimita Duhul Sfant si sa prefaca aceste Sfinte Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului. Oricat de pacatosi ar fi preotii, au de la hirotonie darul special al Sfantului Duh pentru savarsirea slujbei si a celor sfinte. Darul acesta nu-l au nici ingerii din cer si nimeni dintre oameni, afara de preoti. Iata de ce le este cu putinta aceasta minune, mai presus de minte si de cuvant. www.resurse-ortodoxe.ro
Pregatirea pentru Sfanta Impartasanie este trupeasca si sufleteasca. Ea consta in marturisirea pacatelor, fara de care nimeni nu se poate impartasi, iertarea si iubirea aproapelui, infranarea trupeasca prin post si rugaciune.
Fie ca sufletele voastre sa fie binecuvantate si pline de Sfanta Lumina!
In cele ”7 reguli filocalice pentru restabilirea sanatatii” cuprinse in cartea ”Psihoterapie Isihasta” aparuta la Editura Paralela 45 in 2009, Vasile Andru, ne aduce mai aproape de constientizarea importantei dintre minte, trup si spirit, mai aproape de vindecare, de liniste interioara si stare de bine.
”1. Starea de bine mintal grăbeşte refacerea fizică
Este regula numărul unu, şi toate celelalte sunt detalii ale ei. Starea de bine mental grăbeşte refacerea fizică… Sănătatea noastră este o funcţie a psihicului şi a gândirii pozitive. Omul este ceea ce gândeşte. O gândire care selectează afecte pozitiv, o gândire bazată pe mulţumire fermă va asigura o sănătate bună sau o recuperare rapidă. Aceasta se întâmplă deoarece trăim într-o lume în care pierdem adesea condiţia sănătăţii celei bune. Mulţumirea lăuntrică este garantul păstrării acestei stări.
Cum se poate dobândi mulţumirea? Mută mintea de la „veacul acesta“ şi mintea se va schimba. Întrebaţi-vă: suntem mulţumiţi? Există o relaţie între mulţumire şi inteligenţă, între mulţumire şi înţelegere. Dacă eşti tipul cerebral, întâi înţelegi lumea şi eşti mulţumit că lumea este ceea ce este. Dacă aparţii tipului intuitiv, afectiv, întâi îţi creezi starea de mulţumire, şi va urma înţelegerea. Depinde cărui tip mental îi aparţii. Dacă dominanta este intuitivă, atunci creează-ţi o stare de mulţumire; din ea va rezulta inteligenţa. Dacă dominanta este cerebrală, atunci înţelegerea creează mulţumire.
Este un fapt valabil şi în relaţia dintre doi oameni, doi soţi. V-aţi pus vreodată întrebarea de ce apar frecvent situaţii conflictuale între soţi? Pentru că nici unul nu înţelege natura celuilalt. De pildă, femeia trebuie înţeleasă din punct de vedere al dinamicii afective. Oscilând între închidere şi deschidere. Ca să se refacă afectiv, uneori femeia se închide, se retrage în sine, pare mâhnită. Bărbatul o vede închisă şi retrasă, şi atunci se gândeşte că sentimentele ei faţă de el s-au răcit. Dar acel bărbat nu înţelege că aşa-zisa răceală a femeii este o fază naturală prin care ea trebuie să treacă pentru a-şi reface comportamentul afectiv.
Dinamica masculină este alta, oscilând între fugă şi revenire. Ca să-şi refacă afectivitatea, bărbatul fuge. Iată de ce, atunci când vede un bărbat „fugind“, femeia n-ar trebui să se teamă că sentimentele lui faţă de ea s-au răcit; ea ar trebui să ştie că dinamica lui afectivă se reface prin fugă. Această idee nu trebuie înţeleasă eronat, cum că cei care fug au şi dreptate s-o facă. Fuga poate fi exprimată divers — un bărbat „fuge“ în cititul presei, e absent din casă. E şi asta o fugă. Sau „fuge“ să joace table cu vreun vecin. Sau „fuge“ la mănăstire, dacă este mai pios. Femeia trebuie să înţeleagă că bărbatul are, la un moment dat, nevoie să „fugă“. Înţelegerea faptului că asemenea stări sunt naturale ar putea evita numeroase conflicte, conflicte care generează ulterior perturbări de personalitate ale membrilor familiei — fie localizate scurt, fie cu amprentă de durată aspra copiilor.
Psihologii au explicat deja că majoritatea impasurilor pe care le vor avea copiii noştri mai târziu sunt cauzate de conflictele din familie, petrecute în perioada copilăriei acestora. Aceasta este, deci, prima regulă: sănătatea este o consecinţă a binelui mental. Iar acest bine mental are la bază înţelegerea şi stare de mulţumire. Nu automulţumire, ci acea mulţumire care, la urma urmei, înseamnă înţelegere. [Read more...]
Din Punctul de Lumină, din Mintea lui Dumnezeu
Fie ca Lumina să pătrundă în Minţile noastre.
Fie ca Lumina să coboare pe Pământ.
Din Punctul de Iubire din Inima lui Dumnezeu
Fie ca Iubirea să pătrundă în Inimile noastre.
Fie ca Iubirea să înflorească pe Pământ.
Din Centrul de unde Voinţa lui Dumnezeu este cunoscută
Fie ca Ţelul Divin să călăuzească Voinţele noastre
Ţel pe care Maeştrii îl cunosc şi îl slujesc.
Din Centrul pe care îl numim Umanitate
Fie ca Planul de Iubire şi de Lumină să se înfăptuiască
Şi fie ca acesta să zăvorască uşa unde sălăşluieşte întunericul.
Fie ca Lumina, Iubirea şi Puterea să restaureze Planul Divin pe Pământ.
Darul meu de Craciun pentru voi este aceasta minunata initiere.
Arhanghelul Mihail este considerat a fi cel mai important dintre toţi Arhanghelii. Acest aspect este menţionat atât în tradiţia creştină cât şi în cea ebraică şi islamică. Fiind un protector divin prin excelenţă, Arhanghelul Mihail este apelat adeseori de Biserică şi de comunitatea creştină ca să apere de rău. Nu este deloc întâmplator că în Apocalipsa lui Ioan, Arhanghelul Mihail împreună cu îngerii săi, sunt descrişi ca fiind în luptă cu balaurul (forţa satanică) şi cu demonii (îngerii decăzuţi) care sunt subordonaţi acestuia, iar deznodământul acestei lupte este că acest balaur al abisurilor infernale a fost azvârlit sub pământ împreună cu îngerii întunericului care-l slujeau.
Tocmai din această cauză, Arhanghelul Mihail este reprezentat cel mai adesea în iconografia creştină luptându-se şi biruind un balaur. Mihail este adeseori înfăţişat cu aripi puternice, foarte mari, şi cu Sabia Dreptăţii, de un albastru strălucitor, o sabie de foc, care arde, care radiază căldura şi strălucirea Luminii Divine. În perioada Renaşterii, el apare ca un tânăr puternic şi chipeş, îmbrăcat într-o splendidă haină, purtând sabie, scut şi lance, iar în alte reprezentări este cel care ţine Balanţa Dreptăţii.
Atunci când ne apare în chip de Cel ce cântăreşte sufletele, Mihail este înfăţişat ţinând în mână o scală a dreptăţii sau o balanţă în care, pe fiecare platan, se află câte un mic trup gol, reprezentând sufletele: cele acceptate au de obicei mâinile împreunate într-un gest de recunoştinţă, iar cele păcătoase exprimă groază în privire şi atitudine.
El este atunci înarmat cu o lance sau cu o sabie, amândouă fiind în realitate simboluri ale discernământului spiritual care învinge până la urmă orice rău. Instrument al adevărului în acţiune, sabia este simbolul puterii, al forţei lucide a spiritului, uneori singurul mijloc de a rezolva o problemă sau de a atinge un rezultat durabil. Sabia lui Mihail este focul purificator al adevărului care învinge forţele răului, ale întunericului, care transformă energiile negative în energii pure, divine, aducătoare de viaţă. Nimeni nu îl poate învinge pe cel ce ţine în mână sabia Divină a Dreptăţii, simbol al credinţei putere. Lama şi garda sabiei se îmbină în formă de cruce, semn al înfăptuirilor sale consacrate Sfintei Treimi.
Testamentul lui Avraam, lucrare care datează din secolul al II-lea D.C. îl prezintă pe Arhanghelul Mihail ca fiind atât de apropiat de DUMNEZEU încât, prin intervenţia sa în faţa lui DUMNEZEU, el poate chiar să salveze sufletele din infernuri şi să le ghideze către ceruri (sferele tainice superioare ale manifestării). [Read more...]
”În lumea eterică, Iisus Hristos este însoţit de un mare şi strălucitor alai de oameni. Aceşti oameni – spunea Îngerul Gabriel – “nu-şi vor mai pierde niciodată sufletul şi trupul”. Iisus Hristos apare în lumea eterică, alături de fiecare om care se roagă. Astfel, ca nimeni nu este lăsat singur pe Pământ, singur omul este cel care se îndepărtează de adevărata Cale, iar rezultatul este suferinţa. În momentul în care un om se roagă, entităţi din Ierarhia Fiilor Luminii sunt efectiv prezente lângă om, pentru a-i asculta ruga. Omul fără Dumnezeu nu poate face nimic, nu poate evolua, nu poate crea, nu poate înţelege, într-un cuvânt nu poate avea decât o existenţă larvară. Fără Dumnezeu şi fără Iisus Hristos, omul este nimic.
Liberul arbitru este darul conferit de însuşi Dumnezeu tuturor creaturilor din Cosmosul Său şi nimeni nu are dreptul de a încălca sau anula acest dar. Omul este singurul care, prin acţiunile sau gândurile sale, se situează de o parte sau alta a baricadei. Prin acţiunile care au la bază iubirea, omul se situează în tabăra lui Iisus Hristos şi a Fiilor Luminii, iar prin acţiunile care au la bază egoismul, mândria, orgoliul, dorinţa de posesiune, omul se situează de cealaltă tabără şi vibrează sincron cu ea.
Nici una dintre Entităţile angelice nu poate împiedica un om să-şi exercite liberul său arbitru, dar consecinţele actelor şi gândurilor umane sunt grele şi cu repercursiuni grave în viitor. Dar, în orice moment al existenţei sale, omul poate schimba tabăra, poate fi primit înapoi şi sprijinit în demersurile sale. Această revenire la “patria mamă” nu se poate face însă decât prin exercitarea liberului arbitru de către fiecare om.
Imediat după Crucificarea şi Moartea pe Cruce, Iisus Hristos a rămas de trei ori câte trei luni în lumea infraeterică. Pentru a putea pătrunde în lumea eterică, Iisus Hristos trebuia să-Şi formeze un trup adecvat, care să fie constituit ca o noutate absolută a creaţiei. Acest trup trebuia construit pe baza simbiozei dintre corpul duh şi suflet. Nivelul său rezonantic era foarte înalt, astfel încât nu putea rezona de la început, imediat după “înălţarea la cer”, cu lumea eterică a Terrei Aurica. Pentru a realiza această alchimie aurică divină, Iisus Hristos a coborât în Iad. Astfel, primii oameni la care a ajuns Vestea cea mare au fost oamenii din Iad. Primind Vestea cea mare, cei din Iad au fost scoşi de acolo. Spiritele naturii povestesc un fapt cutremurător: pentru a-şi forma trupul, Iisus Hristos a trebuit să stea în Iad “de trei ori lungimea arătătorului”, adică trei zile. În cele trei zile cumplite – zile care au fost prelungite la dimensiunea unor Perioade cosmice – Iisus Hristos a suferit toate chinurile şi toate caznele cumplite ale tuturor sufletelor umane şi tuturor duhurilor, începând de la prima încarnare şi moarte a unui om până la ultima încarnare şi moarte a unui om. Prin acest act unic al Fiului lui Dumnezeu, toate sufletele umane şi toate duhurile – începând de la Adam – au fost RĂSCUMPĂRATE sau, cu alte cuvinte, s-a plătit un PREŢ ANTICIPAT pentru ele. ASTFEL, PREŢUL MÂNTUIRII TUTUROR OAMENILOR A FOST PLĂTIT DE IISUS HRISTOS, FIUL LUI DUMNEZEU. [Read more...]
Intru tine, Parinte, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, caci luand Crucea, ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Intru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Prea Cuvioase Parinte Arsenie, duhul tau.
Codacul 1
Prea Cuviosului Parintelui nostru si al multora luminator si indreptator de suflete, veniti fratilor, sa-i aducem cu multumire laude si sa-l cinstim, zicandu-i : Bucura-te Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie !
Icosul 1
Din parinti binecredinciosi ai rasarit, Parinte, se ca un soare ai luminat si multe suflete necajite si ratacite le-ai indreptat pe calea mantuirii. Pentru acestea toate, noi iti aducem aceste laude :
Bucura-te, ca din parinti crestini ai rasarit ;
Bucura-te, ca ei Iosif si Cristina s-au numit ;
Bucura-te, ca, maica ta Cristina, soarele si luna a visat ca are in pantece dupa ce te-a zamislit ;
Bucura-te, caci cu adevarat, scara pentru noi ai fost ;
Bucura-te, caci ca soarele si luna in viata ai luminat ;
Bucura-te, al multora si al nostru luminator ;
Bucura-te, ca pentru noi si pentru multi ia fost scump si sfant odor ;
Bucura-te, soare din Muntii Apuseni aparut ;
Bucura-te, luna din Vata de Sus ;
Bucura-te, luceafar aparut din manastirea Brancoveanu ;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie !
Codacul al-2-lea
Din copilarie te-ai aratat odor luminat de Duhul Sfant si parintii, vazandu-te copil ales, te-au dat la scoala mai inalta, ca sa inveti a canta: Aliluia !
Icosul al 2 –lea
Terminand teologia ai fost chemat la manastirea Brancoveanu de mitropolitul Nicolae Balan, si fiind calugarit la muntele Athos ai fost trimis, unde, intr-o padure, Maicii Domnului te-ai rugat sa te dea in seama unui povatuitor induhovnicit. Cu adevarat ai fost ascultat si dupa cum numai o data , pentru smerenie, ai spus acestea, noi iti aducem laude , zicand :
Bucura-te, Parinte, ca Maica Domnului te-a ascultat
Bucura-te, ca Maica Domnului la tine a venit ;
Bucura-te, ca ea de mana te-a luat ;
Bucura-te, caci pe munte inalt de mana te-a dus ;
Bucura-te, ca te-a urcat pana sus ;
Bucura-te, ca acolo, in grija sfantului, ce traia pe pamant de 200 de ani te-a dat ;
Bucura-te, ca apoi Maica Domnului s-a facut nevazuta ;
Bucura-te, ca urcand, frica nu-ti era ;
Bucura-te, ca mare dar ai primit ;
Bucura-te, ca pe multi i-ai luminat ;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie !
Codacul al 3-lea
Ai spus, Parinte, ca Domnului Iisus in padure mult te-ai rugat sa-ti trimita in cale un bun povatuitor, dar n-ai ascultat. Iar dupa un timp, ti-ai dat seama ca El are o mama buna, care mijloceste pentru noi.Si atunci cu lacrimi te-ai rugat ei, iar ea de maini te-a luat si sfantului in varful muntelui in grija te-a dat, iar noi, minunandu-ne de asa mare dar, iti cantam : Aliluia !
Icosul al 3 –lea
Dupa un an ai venit de la muntele Athos la manastirea Brancoveanu si, incepand munca de duhovnic, infricosat te-ai aratat noua si multora care veneau la marturisit, caci mai dinainte le stiai faptele. Iar noi, despre darul pe care-l aveai iti cantam acestea :
Bucura-te, ucenicul Maicii Sfinte ;
Bucura-te, ca de la ea ai primit cinste ;
Bucura-te, ca dar de a prooroci ai primit ;
Bucura-te, ca multora pe nume le spuneai ;
Bucura-te, ca faptele si pacatele le descopereai ;
Bucura-te, ca si sfarsitul unei fete l-ai spus ;
Bucura-te, ca ea venise sa te ispiteasca ;
Bucura-te, ca i-ai spus sa se pregateasca ;
Bucura-te, ca Mirele ei este pe cale sa vina sa o duca ;
Bucura-te, ca moartea, dupa putin timp a dus-o ;
Bucura-te, ca noi tare ne-am minunat ;
Bucura-te, ca multa lume te-a laudat ;
Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie ! [Read more...]
