Intuneric si Lumina

”Raul este absenta fiintei. Aceasta este o afirmatie despre intuneric si lumina. Dupa cum sufletul are doua fete, tot asa are si Natura, in intregul ei. Ne-am obisnuit sa denumim cele doua fete: bine si rau, viata si moarte, intuneric si lumina. Totusi, oricat de convingatoare ar fi aceasta imagine, dualitatea exista doar pentru a mentine Maya- sau iluzia- in functiune.

Din momentul in care orice lucru se naste, el trebuie sa si moara. Aceste doua evenimente devin simbolul material pentru lumina si intuneric. Iluzia se spulbera, atunci cand intelegi ca, tot asa cum Dumnezeu are o singura esenta si realitatea are doar o fata- care este fiinta. La nivelul cel mai profund, fiinta umple totul.

Daca stii acest lucru, drama vietii si a mortii nu mai poate fi convingatoare. Raul provine din iluzia ca divinul a plecat. Raul in sine nu are niciun drept real la existenta. Iluzia ia sfarsit, atunci cand sufletul iti dezvaluie ca fiinta este peste tot- si ca aceasta fiinta esti chiar tu. Intelegand aceasta, nimeni nu mai poate accepta vreodata raul. El devine un rol vechi- care nu mai inseamna nimic, atunci cand piesa a luat sfarsit.” Deepak Chopra

Pactul iubirii

”Doamne si Duhule Sfant, manifesta-ti iubirea prin mine.
Este tot ceea ce-mi doresc, sau mi-am dorit vreodata.
Incheie cu mine un pact secret.
Ingaduie ca cineva din viata mea sa-ti simta atingerea,
Asa cum o simt eu insumi:
Apropiata, blanda, imbucuratoare si vindecatoare.
Iar cand o va simti, nu-l lasa sa ma vada pe mine,
Ci doar pe Tine.
Nimeni nu trebuie sa stie ca eu sunt in Tine si Tu in mine.
Vom pastra secretul nostru pentru eternitate.
Amin.

Deepak Chopra : ”Aceasta este o rugaciune despre a-i lasa pe ceilalti sa te vada asa cum esti cu adevarat. Fara sa astepti ceva din partea cuiva, gaseste un mod de a exprima inaltarea pe care o simti in interior.”

Cu dragoste pentru voi

Afirmatiile unui discipol din Ordinul Melchisedec

Elevilor si colegilor mei, discipoli in Ordinul Melchisedec

Sunt un punct de lumină într-o lumină mareata

Sunt o raza de energie a iubirii într-un râu de iubire divină

Sunt un punct de foc al jertfei, centrat în voinţa de foc a lui Dumnezeu şi astfel exist

Sunt o cale prin care oamenii pot dobândi

Sunt un izvor de putere care-i ajută să fiinteze

Sunt o rază de lumină care străluceşte pe calea lor, şi astfel sunt

Astfel fiind, caile omului le privesc

Iar caile Domnului le patrund. Şi astfel sunt.

 Nazuiesc spre a intelege

Fie ca înţelepciunea să ia locul cunoaşterii în viaţa mea

Tind spre cooperare

Fie ca stapanul vietii mele, sufletul, asemenea Celui pe care caut sa slujesc,

Sa lumineze viata altora prin mine.

În centrul Vointei lui Dumnezeu eu stau

Nimic nu-mi abate voia de la a Sa

Aplic voinţa aceasta prin iubire

Mă întorc către slujire

Eu triunghiul divin, îndeplinesc acea voinţă printre semeni si-i servesc

Sunt un mesager al Luminii

Sunt un pelerin pe calea Iubirii

Nu călătoresc singur, ci mă recunosc ca fiind unul cu toate sufletele marete

Şi împreună cu ele unul în slujire

Puterea lor e a mea. Această putere o revendic.

Puterea mea e a lor şi pe aceasta liber o dau

Un suflet, merg pe pământ, îl reprezint pe Unul.

Sunt unul cu grupul meu de fraţi, şi tot ce am este al lor

Fie ca iubirea din sufletul meu să curgă spre ei

Fie ca puterea din mine să-i înalţe şi să-i ajute; fie ca gândurile create de sufletul meu să ajungă la ei şi să le dea curaj.

Cunosc legea şi către ţel mă îndrept

Nimic nu-mi va impiedica drumul pe cale

Fiece scanteie de viata din mine răspunde

Sufletul meu a răsunat la acea chemare şi zi de zi mai clar răsună

 Iluziile vietii nu mă stapanesc

Cărarea luminii se intinde înainte drept

Mesajul meu se-ndreapta spre inimile oamenilor

Caut; încerc să-ţi slujesc nevoile. Dă-mi mâna ta şi păşeşte pe Cărare cu mine

Fiii omului sunt unul şi eu sunt unul dintre ei

Caut să iubesc nu să urăsc

Caut sa slujesc si nu pretind a fi slujit

Caut să vindec nu să rănesc

Lasă suferinta să poarte recompensa cuvenită de lumină şi iubire

Lasă sufletul să determine forma exterioară, viaţa şi toate evenimentele şi

Adu-i iubirea, cauza a faptelor timpului, sa-i fie lumină

Fie ca viziunea şi intuiţia să apară

Fie ca viitorul să se reveleze

Fie ca uniunea interioară să se manifeste şi separările externe să dispară

Fie ca iubirea să triumfe

Fie ca toţi oamenii să iubească

Ştim, o Doamne, al vieţii şi al iubirii, despre nevoi

Atinge-ne inimile cu dragoste din nou pentru ca şi noi să putem iubi şi dărui.

Amin. Amin. Amin

Sfant, Sfant Sfant este Domnul Dumnezeu

(traducerea Cristina Barascu si Alex Stan)

A primi si a darui, in viziunea maestrului Aivanhov

”Pentru a se elibera, fiinţa umană trebuie să permită individualităţii sale (natura sa superioară) să se manifeste, degajându-se de influenţa personalităţii sale (natura sa inferioară).

Pentru a avea o idee clară despre personalitate şi individualitate, trebuie să vă dau câteva imagini, iar una dintre cele mai bune vine, de altfel, de la cuvântul “persona” – ea este o mască, un om care-şi pune diferite măşti pe chipul său, îşi schimbă personalitatea, dar rămâne mereu acelaşi. Iată că teatrul ne va da o idee exactă, un actor, un artist care este obligat să joace mai multe roluri, şi în fiecare piesă este îmbrăcat altfel, joacă în alt mod, se manifestă diferit. Iată ceea ce reprezintă personalitatea: rolul pe care îl joacă, pentru puţin timp, pe care-l schimbă apoi, dar omul însuşi rămâne neschimbat, rezistă timpului. Această comparaţie este foarte potrivită pentru personalitate. Aşadar fiinţa umană, care trebuie să trăiască o încarnare, o existenţă, se îmbracă, îşi pune o mască, ceea ce înseamnă că îşi ia o personalitate şi se manifestă într-un fel sau altul, este femeie sau bărbat, şi iată că într-o altă reîncarnare revine un altul, cu o altă personalitate, dar de fapt, el este mereu el însuşi. Atunci, acest “el însuşi” care rămâne este etern, nemuritor, iar “persona”, ea este trecătoare. Iată, ceea ce este personalitatea. Ca în teatru.

Şi tot ceea ce rămâne, care se înscrie ca o moştenire, ca o bogăţie, din toate achiziţiile, din toate uceniciile prin care a trecut în timpul vieţii, tot ce rămâne înscris şi care trebuie transmis de la o reîncarnare la alta, este deci, ceea ce se păstrează în individualitate. Iar personalitatea se duce, dispare, nu mai rămâne nici o urmă de ea. Dar, toate achiziţiile, toate bogăţiile, toată înţelepciunea, acumulate, rămân moştenire, ca o bogăţie inseparabilă de individualitate.

Atunci, individualitatea poate fi comparată cu soarele, şi personalitatea cu luna. Şi, ca şi luna, ea este schimbătoare, tot timpul se modifică, fără o lumină proprie, şi fără un centru ca soarele; personalitatea este şi ea schimbătoare, instabilă şi fără centru, pe când individualitatea este ca soarele, mereu strălucitoare, luminoasă, puternică. [Read more...]

Un inger pe Pamant….

“O poveste spune, că într-una din zile, Dumnezeu a chemat la el câţiva bebeluşi şi le-a spus să se pregătească pentru a pleca pe pământ. Atunci unul dintre eia luat cuvântul şi a început un dialog, întrebându-l pe Dumnezeu:

- Doamne, noi mergem în lume, dar ce vom face acolo, cum ne vom descurca?
- Pentru voi am pregătit un înger care o să aibă grijă de voi!
- Dar noi nu ştim limba oamenilor şi… cum o să ne înţelegem cu ei?
- Îngerul pe care vi l-am pregătit vă va învăţa totul.
- Am auzit că în lume sunt multe rele şi cum o să ne descurcăm, cine ne va ocroti?
- Îngerul vă va apăra de toate relele, fiţi fără grijă!
- Doamne, dar cum o să ne putem întoarce la tine?
- Îngerul, pe care vi l-am pregătit, o să vă spună cum ne vom putea vedea din nou!
- Doamne, dar cum se numeşte acest înger, ca să-l strigăm să ne ajute?
- Numele nu este important, dar fiecare îi va spune MAMA!”

La multi ani tuturor fiintelor minunate al caror nume este Mama!

Ce este Harul?

Harul este puterea iertătoare, luminătoare, mântuitoare care îndeamnă spre fapta cea bună. Când îl cuprinde pe omul credincios  şi râvnitor către cele sfinte şi adevăr, harul izgoneşte îndată  din inima şi din trup, din toată fiinţa omului întinăciunea şi orice păcat gatindu-l pentru nestricaciunea veşnică, alunga duhoarea păcatului şi dă bună-mireasmă. încă din timpul vieţii Sfinţii au exalat din trupul lor mireasma sfinţeniei şi nestricaciunii: au fost temple curate ale Duhului Sfânt, au făcut minuni. Trăieşte după duh şi grija de trup să nu ţi-o prefaci în pofte [Rm 13, 14].

”Abilitatea de a ne ierta pe noi înşine porneşte de la o înţelegere a harului. Harul este favoare nemeritată. Îndurare înseamnă să nu primeşti ceea ce meriţi (dreptate); har înseamnă să primeşti ceea ce nu meriţi (iertare deplină). Harul nu mai este har dacă trebuie să fim suficient de buni ca să ni se aplice. Petru ştia ce a făcut şi ştia că a fost iertat. David ştia ce a făcut şi a făcut apel la îndurarea lui Dumnezeu (vezi Psalmul 51). Har înseamnă să accepţi ceea ce nu meriţi. Poate părea nedrept când ştim că am fost aşa de îngrozitori. L-am dezamăgit pe Dumnezeu şi i-am dezamăgit şi pe alţii. Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu şi să lăsăm sângele lui Hristos să facă ceea ce de fapt a făcut: să înlăture vina noastră şi să faca dreptatea lui Dumnezeu. Dar este drept, zice Ioan: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1:9). Sângele Domnului Iisus a făcut o lucrare minunată. Noi ne iertăm pe noi înşine în măsura în care credem cu adevărat lucrul acesta! Toate acuzaţiile cu privire la păcatul mărturisit vin de la diavolul. Când şti că ai aplicat Ioan 1:9, şi încă mai simţi o voce care te acuză de acea greşeală din trecut, notează: Vocea aceea nu vine de la Tatăl tău ceresc. Nu vine de la Domnul Iisus. Nu vine de la Duhul Sfânt. Vine de la vrăjmaşul tău, diavolul, care lucrează fie ca un leu care răcneşte ca să sperie, fie ca un înger de lumină ca să înşele – fie în ambele feluri (1 Petru 5:8; 2 Corinteni 11:14). Nu uitaţi niciodată că dragostea desăvârşită alungă frica (1 Ioan 4:18). (Iertarea deplina – RT Kendall)

Scopul reintruparii

”Legea reîntrupării nu cere ca noi să ne naştem imediat după moarte; cu toate că se poate întâmpla, în unele cazuri, ca ea să se facă în minutele următoare părăsirii trupului. In această privinţă’ s-au citat cazuri când o persoană a murit, şi-a părăsit trupul uzat de boală sau distrus printr-un accident, şi s-a reîntrupat imediat în trupul unui copil în agonie. Spiritul copilului s-a desprins de trupul său fraged şi imediat i-a luat locul un spirit, care şi el îşi părăsise reşedinţa carnală. Asemenea cazuri de reîntrupări pripite sunt rare, provenind din ignoranţă, nesupunere la reguli şi dintr-o dorinţă vie de a mai trăi în lumea cărnii. ; în revelaţiile făcute de entităţile spirituale de înaltă evoluţie, se spune că perioada între moarte şi naşterea viitoare poate fi extrem de scurtă – când e vorba de un sălbatic. Cu cât spiritul este mai evoluat, cu atât timpul şederii sale în spaţiu este mai mare. Ea se poate prelungi la marile Lumini ale spaţiilor globului nostru, la mii de ani. Perioada medie, generală, între două întrupări este de aproximativ două sute de ani. Repet însă că acest interval este variabil, din diferite motive. Astfel spiritul poate să dorească o ascensiune spirituală mai rapidă — prin suferinţa vieţii trupeşti. Poate dori coborârea în lumea fizică mai devreme, pentru a repara nedreptăţile comise. De aceea nu se poate da o regulă generală.

Ideea reîntrupării displace multor oameni, la gândul că iarăşi va trece prin ignoranţa copilăriei, greşelile tinereţii, slăbiciunile maturităţii şi neputinţa bătrâneţii, trecând din nou prin şiroaiele lacrimilor, prin seria durerilor fizice şi morale. Dar oricâte neplăceri încearcă omul, oricât de îngrozitoare ar fi perspectivele noii vieţi, nu se poate înlătura legea reîntrupării, stabilită în natură de Creatorul lumilor. Istoria depune mărturie cât de greu îşi face drum legea evoluţiei, cu câtă batjocură şi ironie au fost întâmpinate noile idei ştiinţifice, filosofice sau artistice. Totdeauna ideile noi au întâmpinat o mare opoziţie şi o dârză neîncredere. Este firesc ca şi ideea reîntrupării să fie respinsă la început, mai cu seamă când nu se acordă atenţie şi bunăvoinţă în examinarea faptelor. Dar oricare ar fi părerea unora sau altora, ea este şi va rămâne în veci o lege divină.

Aversiunea pe care omul o resimte la ideea reîntrupării provine din faptul că spiritul său are conştiinţa deplină a greutăţilor vieţii de pe această planetă. Cu alte cuvinte, nu îi displace ideea reîntrupării în sine, ci îi displace reîntoarcerea pe pământ, în lumea încercărilor şi a suferinţelor. Această perspectivă este adevărata cauză a antipatiei pe care o manifestă omul faţă de reîntrupare. Omul nu consideră viaţa ca un mijloc, ca un teren favorabil dezvoltării spiritului, ci o apreciază totdeauna după măsura în care şi-a satisfăcut dorinţele, ambiţiile sau după cât s-a distrat. Cum viaţa nu abundă în aceste fericiri dorite, şi în locul lor avem parte de suferinţă, de muncă grea, de mâhniri – care nu au alt scop decât de a ne învăţa repede şi bine – suntem determinaţi să refuzăm reînceperea vieţii pe această planetă. Da, am accepta, dacă am fi siguri că la revenire nu vom mai trece prin suferinţă şi ne vom bucura de modalităţi mai fericite ale vieţii terestre, de a vedea toate dorinţele noastre împlinite. Cu toate acestea, să nu uităm că experienţele cel mai greu de suportat ne fac să învăţăm cele mai mari lecţii ale vieţii, că suferinţele şi nereuşitele noastre, care ne deprimă, reprezintă o forţă foarte puternică, o lumină vie pentru viitor, pentru viaţa următoare. Atunci vom vedea revenirea pe pământ sub un alt aspect. [Read more...]

Ce este frica?

”Sfintii Parinti pun intre patimi frica si toate starile de suflet asemanatoare, care constituie forme sau intensitati ale ei, ca teama, groaza, spaima, panica, dar si anxietatea, angoasa, disperarea. In general, frica este provocata de pericolul unei pierderi sau de o suferinta, de ideea sau sentimentul ca vom pierde sau am putea pierde lucrul pe care-l dorim sau pe cel de care ne-am legat.

Frica astfel definita poate fi la fel de bine o virtute, ca si o patima. “Daca frica este o patima, dupa cum vor unii, apoi nu orice frica este patima”, spune Clement Alexandrinul. De aceea trebuie sa facem distinctia intre doua feluri de frica.

1) Cel dintai, pe care Dumnezeu l-a sadit in om la crearea lui si care, deci, tine de firea sa, are doua forme.

a) Prima sa forma este o forta care-l tine pe om lipit de fiinta sa insasi si care-l face sa se teama de a nu-si pierde sufletul si trupul. Prin aceasta frica in manifestarile ei cele mai elementare, omul se alipeste de viata, de existenta si se teme de tot ceea ce i-ar putea-o rapi sau distruge si are repulsie fata de non-existenta. Sfantul Maxim Marturisitorul subliniaza ca aceasta tendinta tine de insasi firea omului: “cele ce sunt facute din cele ce nu sunt au si puterea de persistenta in Cel ce este, iar nu in ceea ce nu este, iar propriu acestora dupa fire este pornirea spre cele ce le sustin si ferirea de cele ce le strica”; ea face parte dintre logoi pe care Dumnezeu “i-a sadit de la inceput (in firea omeneasca) prin creatie”. “Frica dupa fire este o putere ce sustine existenta prin ferire (de cele ce-ar putea-o distruge)”, spune el in continuare. La fel spune si Sfantul loan Damaschin vorbind despre “repulsia fata de cele care distrug firea”; putem zice ca ea corespunde instinctului de conservare, instinctului vital, tendintei innascute a omului de a se mentine in viata si a-si perpetua existenta. Ea se manifesta in particular ca frica de moarte, tendinta fireasca de vreme ce Creatorul ne-a daruit viata pentru ca noi s-o pastram, iar stricaciunea si moartea sunt fenomene contrare firii. [Read more...]

7 reguli filocalice pentru restabilirea sanatatii

In cele ”7 reguli filocalice pentru restabilirea sanatatii” cuprinse in cartea ”Psihoterapie Isihasta” aparuta la Editura Paralela 45 in 2009,  Vasile Andru, ne aduce mai aproape de constientizarea importantei dintre minte, trup si spirit, mai aproape de vindecare, de liniste interioara si stare de bine.

”1. Starea de bine mintal grăbeşte refacerea fizică

Este regula numărul unu, şi toate celelalte sunt detalii ale ei. Starea de bine mental grăbeşte refacerea fizică… Sănătatea noastră este o funcţie a psihicului şi a gândirii pozitive. Omul este ceea ce gândeşte. O gândire care selectează afecte pozitiv, o gândire bazată pe mulţumire fermă va asigura o sănătate bună sau o recuperare rapidă. Aceasta se întâmplă deoarece trăim într-o lume în care pierdem adesea condiţia sănătăţii celei bune. Mulţumirea lăuntrică este garantul păstrării acestei stări.

Cum se poate dobândi mulţumirea? Mută mintea de la „veacul acesta“ şi mintea se va schimba. Întrebaţi-vă: suntem mulţumiţi? Există o relaţie între mulţumire şi inteligenţă, între mulţumire şi înţelegere. Dacă eşti tipul cerebral, întâi înţelegi lumea şi eşti mulţumit că lumea este ceea ce este. Dacă aparţii tipului intuitiv, afectiv, întâi îţi creezi starea de mulţumire, şi va urma înţelegerea. Depinde cărui tip mental îi aparţii. Dacă dominanta este intuitivă, atunci creează-ţi o stare de mulţumire; din ea va rezulta inteligenţa. Dacă dominanta este cerebrală, atunci înţelegerea creează mulţumire.

Este un fapt valabil şi în relaţia dintre doi oameni, doi soţi. V-aţi pus vreodată întrebarea de ce apar frecvent situaţii conflictuale între soţi? Pentru că nici unul nu înţelege natura celuilalt. De pildă, femeia trebuie înţeleasă din punct de vedere al dinamicii afective. Oscilând între închidere şi deschidere. Ca să se refacă afectiv, uneori femeia se închide, se retrage în sine, pare mâhnită. Bărbatul o vede închisă şi retrasă, şi atunci se gândeşte că sentimentele ei faţă de el s-au răcit. Dar acel bărbat nu înţelege că aşa-zisa răceală a femeii este o fază naturală prin care ea trebuie să treacă pentru a-şi reface comportamentul afectiv.

Dinamica masculină este alta, oscilând între fugă şi revenire. Ca să-şi refacă afectivitatea, bărbatul fuge. Iată de ce, atunci când vede un bărbat „fugind“, femeia n-ar trebui să se teamă că sentimentele lui faţă de ea s-au răcit; ea ar trebui să ştie că dinamica lui afectivă se reface prin fugă. Această idee nu trebuie înţeleasă eronat, cum că cei care fug au şi dreptate s-o facă. Fuga poate fi exprimată divers — un bărbat „fuge“ în cititul presei, e absent din casă. E şi asta o fugă. Sau „fuge“ să joace table cu vreun vecin. Sau „fuge“ la mănăstire, dacă este mai pios. Femeia trebuie să înţeleagă că bărbatul are, la un moment dat, nevoie să „fugă“. Înţelegerea faptului că asemenea stări sunt naturale ar putea evita numeroase conflicte, conflicte care generează ulterior perturbări de personalitate ale membrilor familiei — fie localizate scurt, fie cu amprentă de durată aspra copiilor.

Psihologii au explicat deja că majoritatea impasurilor pe care le vor avea copiii noştri mai târziu sunt cauzate de conflictele din familie, petrecute în perioada copilăriei acestora. Aceasta este, deci, prima regulă: sănătatea este o consecinţă a binelui mental. Iar acest bine mental are la bază înţelegerea şi stare de mulţumire. Nu automulţumire, ci acea mulţumire care, la urma urmei, înseamnă înţelegere. [Read more...]

Rugaciunea tacuta, a potentialelor

Rugaciunea Tacuta este o recunoastere a Tot Ce Este . In aceasta rugaciune stiu ca fiecare rugaciune pe care am rostit-o cu voce tare, este auzita de Spirit si stiu ca Spiritul mi-a dat tot ce i-am cerut. Este o recunoastere a faptului ca sufletul meu este complet, in iubirea si gratia lui Dumnezeu. Este o recunoastere a statutului meu total de perfectiune si a starii de a fi. Tot ce imi doresc, tot ce vreau sa cocreez, exista deja in realitatea mea. Eu o numesc “Rugaciunea Tacuta” pentru ca stiu ca Fiinta mea este deja implinita. Nu este nevoie sa cer ceva Spiritului, pentru ca deja acel lucru mi-a fost dat.

In inima mea, eu accept Fiinta mea perfecta.
Accept ca bucuria pe care  am intentionat- o, exista deja in viata mea.
Accept ca iubirea pentru care m-am rugat, este deja in mine.
Accept ca pacea pe care am cerut-o, este deja in realitatea mea.
Accept ca abundenta pe care mi-am cautat-o, deja imi umple viata.
In adevarul meu, imi accept Fiinta mea perfecta.
Preiau responsabilitatea pentru propriile creatii,
Si toate lucrurile care sunt in viata mea.
Recunosc puterea Spiritului care este in mine,
Si stiu ca toate lucrurile sunt, asa cum ar trebui sa fie.
In intelepciunea mea,  accept  perfectiunea Fiintei mele.
Lectiile mele au fost alese cu grija, de Sinele meu
Iar acum trec printre ele, in plina  experienta .
Calea mea ma duce intr-o calatorie sacra, cu un tel divin.
Experientele devin parte, din  Tot Ce Este.
Prin cunoasterea mea, accept Fiinta mea perfecta.
In acest moment, stau pe scaunul meu de aur
Si stiu ca Eu Sunt un inger al luminii.
Ma uit la tipsia de aur – darul Spiritului -
Si stiu ca toate dorintele mele, au fost deja implinite.
Din iubire pentru Sinele meu, accept Fiinta mea perfecta.
Nu  fac judecati  si nu impovarez cu nimic  Sinele meu.
Accept ca totul din trecutul meu, mi-a fost dat din iubire.
Accept ca totul din acest moment, provine din iubire.
Accept ca totul din viitorul meu, va rezulta in imensa iubire.
In Fiinta mea, imi accept perfectiunea.
Si asa este.

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Lombrea.