Ganduri catre Voi

Doamne Dumnezeule si Duhule Sfinte, te rog sa ma iei de mana

Am privit aceasta lume prin ochii Tai

I-am iubit pe ceilalti, asa cum i-ai fi iubit si Tu

Am intrat in creatie si m-am jucat dupa placul inimii mele

Cu toate acestea, mi-e dor de Tine

Fii al meu pentru totdeuna

Accepta-ma ca pe o picatura care fuzioneaza iar cu oceanul

Am cunoscut totul, in afara de eternitate

Asa cum eu ma daruiesc Tie,

Daruieste-mi Doamne eternitatea.

Amin (Deepack Chopra)

…. Am ratacit vreme de cativa ani, cautand Lumina. Doar ca ea nu era acolo unde am cautat. Nu era nici in multe din cartile pe care le-am citit si nici in invataturile unora dintre maestrii pe care i-am urmat.  Dar pentru a ajunge la Adevar a trebuit sa aflu mai intai Iluzia … si asa a fost. In tot acest timp dorul de Acasa era atat de mare … si ma gandeam ca doar Acolo sufletul meu se va linisti, dar nu… Sensul Vietii este aici pe Pamant. Asa ca mi-am adunat toata puterea, mi-am sters lacrimile si am iertat. Iar in ajunul Craciunului am renuntat la tot ce primisem din Cer prin altii  si am cerut Cerului ca toate sa vina direct de la El in mine… si asa a fost.  Sufletul meu s-a linistit complet atunci cand m-am deschis total si am primit Iubirea Lui in intreaga mea fiinta, atunci am ales ca doar El sa imi fie Calea. M-am trezit ca dupa o adanca transa si am continuat Purificarea propriei fiinte.

Dar, sunt recunoscatoare pentru fiecare sansa primita de a ma schimba, de a merge pe drumul potrivit, drept si curat. Sunt recunoscatoare Maicii care vegheaza asupra mea si tuturor  ingerilor mei care imi sunt mereu alaturi. Raspunsul la toate intrebarile este Iubirea lui Iisus, aceasta este singura sa vindece orice suferinta. Trupul si Sangele Lui Iisus sunt cele mai de pret daruri pe care omenirea le-a primit spre mantuire, Preasfinta Impartasanie.

Dar ce este Mantuirea? Mantuirea inseamna iesirea din Suferinta! Iesirea din karma proprie si de neam, inseamna rasplata chiar din aceasta viata a trairii in Dumnezeu.  De multe ori ma revolt cand privesc in jur, caci si eu am trecut pe acel drum, dar mi-as dori ca toti sa aleaga Adevarul, Iubirea si Mantuirea Sufletelor….. Imi doresc sa primiti binecuvantari divine, pace si liniste sufleteasca iar Saptamana care urmeaza sa fie pentru voi un bun prilej de intoarcere catre Lumina.  Cu toata dragostea, Karyn Maria Lombrea

Sunetul, sursa de energie

Sub orice formă, sunetul este o sursă de energie. Iar ca sursă de energie, el poate fi folosit pentru a interacţiona cu alte energii. Sunetul -muzică, voce etc. – este un instrument eficient pentru alterarea cîmpuri-lor şi impulsurilor electromagnetice ale individului şi ale mediului înconjurător. Ceea ce înseamnă că dacă în parametrii electromagnetici normali ai corpului s-a produs un dezechilibru (fie că este vorba de o disfunţie a unui anumit organ sau sistem), putem folosi sunetul – în una din formele lui sau într-o combinaţie de forme – pentru a restabili homeostazia, pentru a uşura durerea şi a produce vindecarea.

Ca izvor de energie, sunetul poate fi folosit ca instrument pentru modificarea conştiinţei şi ca auxiliar pentru desluşirea cauzei metafizice a unei probleme fizice. înlesneşte concentrarea, relaxarea, învăţarea, creativitatea şi sporeşte conştientizarea stărilor psihospirituale. Poate interacţiona şi ajuta la alterarea modelelor de unde cerebrale pentru a uşura acest proces.

Putem folosi ritmuri, tonuri, instrumente muzicale şi vocalizări pentru a influenţa activitatea fiziologică a organismului. Iar pentru asta nu avem nevoie de vaste cunoştinţe de muzică. Oricine este atras de muzică – face parte din firea noastră. Am fost înconjuraţi şi hrăniţi cu muzică încă de pe cînd eram în faza de embrion – de la sunetele ajunse pînă la noi prin lichidul amniotic din timpul sarcinii şi pînă la bătaia ritmică a inimilor noastre. Muzica şi ritmul sînt însăşi viaţa.

Muzica înseamnă vindecare – şi ar trebui să facem din ea o parte activă şi conştientă a programului nostru de menţinere a sănătăţii. Chiar dacă nu putem cînta o melodie sau nu ştim să cîntăm la un instrument muzical, există modalităţi simple de a folosi sunetul sacru pentru vindecare. Dacă putem vorbi, putem să vindecăm cu ajutorul sunetului.

Vocea are o capacitate extraordinară de a fi un instrument pentru hrănire şi vindecare. Peste tot în lume există credinţa larg împărtăşită că vocea umană are capacitatea de a vindeca. Se pare că şamanii şi vracii din societăţile primitive foloseau un limbaj spiritual pentru a intra în legătură cu inteligenţe superioare în vederea obţinerii remediilor necesare. Indienii huichal cred că sufletul sau conştiinţa emite un zgomot şuierat sau un fel de fluierat de înaltă frecvenţă; şi că în perioadele de boală, sufletul rătăceşte în afara
corpului. Şamanii huichal imită sunetul respectiv pentru a ajuta sufletul să revină în trupul fizic, restabilind astfel starea de sănătate. Pitagora recunoştea puterea terapeutică deosebită a cuvîntului omenesc. El trata unele boli prin citirea de poezii şi îşi învăţa discipolii că o voce iscusită, bine modulată, cuvintele frumoase, metrul şi ritmul lor pot restabili echilibrul corpului şi al sufletului.

Mantra yoga este o tehnică de autoîmplinire umană prin folosirea unor sunete lăuntrice (nadas) ce sînt stimulate prin tonalitate şi psalmo-diere exterioare. în credinţele tibetane, cel mai important instrument muzical este vocea umană, iar şamanii tibetani ştiu să folosească proiectarea sunetului unor vocale exterioare pentru a crea vibraţii lăuntrice. Ei
învaţă să folosească capul şi pieptul pe post de camere de rezonanţă, astfel încît atunci cînd incantaţia se opreşte, sunetul continuă să răsune în minte şi în camerele organismului. Fiecare sunet vocalic, asemenea fiecărui ton muzical, poate deschide o anumită parte a corpului atunci cînd este vizualizat şi imaginat în timpul inspiraţiei şi cînd este rostit sau se intonează în interior.

Intonarea este procesul prin care sunetele şi tonurile vibratoare (muzicale sau vorbite) ajută procesul de vindecare: curăţă, armonizează şi vindecă. Poate fi folosit pentru restabilirea homeostaziei la nivelul întregului nostru sistem energetic. De asemenea, este deosebit de eficientă dacă se foloseşte împreună cu alte terapii vibratorii, constituind unul dintre cele mai puternice mijloace de autovindecare, avînd în vedere că apelăm la cel mai creator instrument muzical pe care îl avem la dispoziţie – vocea umană.

Vocea degajă putere. O degajă în direcţia gîndurilor noastre, trimi-ţînd în felul acesta energia într-o anumită zonă a corpului. Putem folosi sunetele pentru întregul sistem de chakre sau putem concentra intonarea doar asupra unui singur centru energetic al corpului. O veche axiomă ocultă spune: „Gîndul este urmat de orice formă de energie”. De fiecare dată cînd ne gîndim la ceva, formele noastre energetice ne vor urma gîndul. Iar vibraţiile sînt purtate oriunde ne vom concentra sunetele şi vocea.

Scopul intonării este acela de a restabili structura vibratorie a corpului (fizic şi subtil), astfel încît esenţa noastră spirituală să se poată manifesta deplin în mediul fizic înconjurător. Vocea aparţine organismului, dar este instrumentul sinelui spiritual. Şi fiindcă sîntem mai mult decît un corp, trebuie să învăţăm să ne folosim vocea ca instrument în vederea atingerii unei mai mari stări de conştiinţă şi de sănătate. (referinte :Ted Andrews Manualul Vindecatorului)

Va invit sa descarcati si sa ascultati doua creatii Kip Mazuy, un maestru al muzicii pentru meditatie:

Kip Mazuy – Silk

Kip Mazuy – Love & Devotion

Tablitele de smarald ale lui Thoth, atlantul

Istoria  tablitelor tradusa in urmatoarele pagini pare ciudata si trece dincolo de credintele oamenilor de stiinta moderni. Vechimea lor este incredibila (36 000 ani i.H.). Cel care a scris-o este THOTH, un preot-rege atlant care a fondat o colonie in Egiptul antic dupa scufundarea tarii-mama, Atlantida.

El este cel care a construit Marea Piramida din Giza, in mod eronat atribuita lui Keops. In aceasta el a incorporat cunostintele intelepciunii antice si tot acolo a pus la pastrare in siguranta inscrisuri si instrumente din vechea Atlantida.

Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus stravechea rasa a Egiptului, intre 52 000 i.H. pana in 36 000 i.H. La acea vreme, stravechea rasa barbara din care faceau parte el si adeptii lui, se ridicase la un inalt grad de civilizatie.

Thoth era nemuritor deoarece invinsese moartea, trecand in celelalte planuri de existenta la dorinta, prin dematerializare. Intelepciunea lui imensa l-a facut conducator peste diferite colonii atlante, inclusiv peste cele din America de Sud si Centrala.

Cand a sosit timpul sa paraseasca Egiptul, a ridicat Marea Piramida deasupra Marii Sali din Amenti. Acolo a depozitat documentele si a desemnat pe cei mai de incredere oameni ai sai sa le pazeasca.

Mai tarziu, descendentii acelor paznici au devenit preotii Piramidei, cei care l-au zeificat pe Toth declarandu-l Zeul Intelepciunii. Conform legendei, Sala din Amenti a devenit “lumea de dincolo”, sala zeilor, pe unde trecea sufletul pentru judecata de dupa moarte.

In ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut in corpurile oamenilor in maniera descrisa de tablite. Ca atare el s-a incarnat de trei ori, ultima oara fiind cunoscut ca HERMES – de trei ori nascutul.

In timpul acestei incarnari a lasat documentele cunoscute de catre ocultistii moderni sub numele de “Tablitele de Smarald”, o prezentare mai tarzie si cu mult mai saraca a enigmelor lumii antice.

Tablitele traduse in aceasta lucrare sunt zece la numar si au fost lasate in Marea Piramida in grija preotilor. Cele zece tablite sunt impartite in 13 parti, de dragul conventiei.

Ultimele doua sunt atat de importante, incat este interzisa prezentarea lor publicului larg in prezent. Totusi continutul celorlalte dezvaluie secrete care se vor dovedi de o inestimabila valoare pentru cei care le vor cerceta cu seriozitate.

Ele ar trebui citite nu o data ci de o suta de ori pentru ca doar asa ar putea fi dezvaluit adevaratul inteles. O citire superficiala ar oferi cateva sclipiri de frumusete dar un studiu atent va deschide caile intelepciunii celui ce cauta.

In continuare cateva cuvinte despre modul in care aceste secrete au fost dezvaluite omului modern, dupa ce au stat indelung timp ascunse.

Cu aproximativ 1 300 de ani i.H. Egiptul, vechiul KHEM, era in mare fierbere iar multe delegatii de preoti au fost trimise in diferite parti ale lumii. Printre acestea s-au numarat si preotii Piramidei care au purtat cu ei tablitele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul tablitelor ei puteau exercita o anumita autoritate asupra preotilor din celelalte colonii atlante. Legenda spune ca aceste tablite imputerniceau pe purtator cu autoritatea lui Thoth.

Grupul de preoti care detineau tablitele au emigrat in America de Sud. Aici i-au gasit pe Mayasi, un popor infloritor, care isi aminteau mult din intelepciunea straveche. Preotii s-au statornicit in acele locuri. In secolul X mayasii colonizasera peninsula Yucatan iar tablitele au fost asezate sub altarul unuia din templele inchinate zeului Soare. Dupa cucerirea mayasilor de catre spanioli, orasele au fost abandonate iar comorile au ramas ascunse si uitate in temple.

Trebuie sa se inteleaga ca Marea Piramida a fost si este inca un Templu de initiere. Iisus, Solomon, Apolonius si multi altii s-au numarat printre cei initiati aici. Scriitorul (care este in continua legatura cu Marea Camera Alba din Piramida) a primit instructiuni sa recupereze si sa aduca inapoi in Marea Piramida tablitele stravechi.

Acest lucru s-a realizat. Inainte de a le inapoia i s-a acordat permisiunea sa le traduca si sa pastreze o copie a intelepciunii inscrisa pe tablite. Evenimentul a fost posibil in 1925 si abia acum s-a acordat permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii sa zambeasca ironic. Totusi cercetatorul atent va citi printre randuri si va descoperi intelepciunea ascunsa in ele.

Daca Lumina se afla in interiorul tau, informatia cuprinsa in tablite va gasi in tine un ecou.

In continuare este descrisa infatisarea tablitelor:

Sunt 12 tablite din smarald verde, facute dintr-o substanta transmutata alchimic. Sunt foarte rezistente la orice element si substanta. Mai exact structura atomica si celulara fiind fixa ea nu permite nici o schimbare. Din aceasta cauza tablitele contrazic legea ionizarii referitoare la corpurile fizice. Pe ele sunt gravate caractere din vechea limba atlanta. Acestea reactioneaza la undele cerebrale emise de creierul celui ce citeste, eliberand vibratia mentala asociata in mintea cititorului. Tablitele sunt prinse intre ele cu inele facute dintr-un aliaj de culoarea aurului, suspendate de o tija din acelasi material.

Pe intelepciunea continuta in aceste tablite se bazeaza misterele stravechi. Pentru cel ce citeste cu mintea si ochii deschisi, intelepciunea personala se va multiplica de 100 de ori.

Citeste! Crezi sau nu, citeste iar vibratia tablitelor va trezi “ceva” in tine. In paginile urmatoare voi dezvalui cateva enigme putin cunoscute chiar de catre slujitorii adevarului.

Pentru a descarca intregul material click aici : Tablitele de smarald ale lui Thoth atlantul. Lectura placuta!!

Intuneric si Lumina

”Raul este absenta fiintei. Aceasta este o afirmatie despre intuneric si lumina. Dupa cum sufletul are doua fete, tot asa are si Natura, in intregul ei. Ne-am obisnuit sa denumim cele doua fete: bine si rau, viata si moarte, intuneric si lumina. Totusi, oricat de convingatoare ar fi aceasta imagine, dualitatea exista doar pentru a mentine Maya- sau iluzia- in functiune.

Din momentul in care orice lucru se naste, el trebuie sa si moara. Aceste doua evenimente devin simbolul material pentru lumina si intuneric. Iluzia se spulbera, atunci cand intelegi ca, tot asa cum Dumnezeu are o singura esenta si realitatea are doar o fata- care este fiinta. La nivelul cel mai profund, fiinta umple totul.

Daca stii acest lucru, drama vietii si a mortii nu mai poate fi convingatoare. Raul provine din iluzia ca divinul a plecat. Raul in sine nu are niciun drept real la existenta. Iluzia ia sfarsit, atunci cand sufletul iti dezvaluie ca fiinta este peste tot- si ca aceasta fiinta esti chiar tu. Intelegand aceasta, nimeni nu mai poate accepta vreodata raul. El devine un rol vechi- care nu mai inseamna nimic, atunci cand piesa a luat sfarsit.” Deepak Chopra

Pactul iubirii

”Doamne si Duhule Sfant, manifesta-ti iubirea prin mine.
Este tot ceea ce-mi doresc, sau mi-am dorit vreodata.
Incheie cu mine un pact secret.
Ingaduie ca cineva din viata mea sa-ti simta atingerea,
Asa cum o simt eu insumi:
Apropiata, blanda, imbucuratoare si vindecatoare.
Iar cand o va simti, nu-l lasa sa ma vada pe mine,
Ci doar pe Tine.
Nimeni nu trebuie sa stie ca eu sunt in Tine si Tu in mine.
Vom pastra secretul nostru pentru eternitate.
Amin.

Deepak Chopra : ”Aceasta este o rugaciune despre a-i lasa pe ceilalti sa te vada asa cum esti cu adevarat. Fara sa astepti ceva din partea cuiva, gaseste un mod de a exprima inaltarea pe care o simti in interior.”

Cu dragoste pentru voi

Afirmatiile unui discipol din Ordinul Melchisedec

Elevilor si colegilor mei, discipoli in Ordinul Melchisedec

Sunt un punct de lumină într-o lumină mareata

Sunt o raza de energie a iubirii într-un râu de iubire divină

Sunt un punct de foc al jertfei, centrat în voinţa de foc a lui Dumnezeu şi astfel exist

Sunt o cale prin care oamenii pot dobândi

Sunt un izvor de putere care-i ajută să fiinteze

Sunt o rază de lumină care străluceşte pe calea lor, şi astfel sunt

Astfel fiind, caile omului le privesc

Iar caile Domnului le patrund. Şi astfel sunt.

 Nazuiesc spre a intelege

Fie ca înţelepciunea să ia locul cunoaşterii în viaţa mea

Tind spre cooperare

Fie ca stapanul vietii mele, sufletul, asemenea Celui pe care caut sa slujesc,

Sa lumineze viata altora prin mine.

În centrul Vointei lui Dumnezeu eu stau

Nimic nu-mi abate voia de la a Sa

Aplic voinţa aceasta prin iubire

Mă întorc către slujire

Eu triunghiul divin, îndeplinesc acea voinţă printre semeni si-i servesc

Sunt un mesager al Luminii

Sunt un pelerin pe calea Iubirii

Nu călătoresc singur, ci mă recunosc ca fiind unul cu toate sufletele marete

Şi împreună cu ele unul în slujire

Puterea lor e a mea. Această putere o revendic.

Puterea mea e a lor şi pe aceasta liber o dau

Un suflet, merg pe pământ, îl reprezint pe Unul.

Sunt unul cu grupul meu de fraţi, şi tot ce am este al lor

Fie ca iubirea din sufletul meu să curgă spre ei

Fie ca puterea din mine să-i înalţe şi să-i ajute; fie ca gândurile create de sufletul meu să ajungă la ei şi să le dea curaj.

Cunosc legea şi către ţel mă îndrept

Nimic nu-mi va impiedica drumul pe cale

Fiece scanteie de viata din mine răspunde

Sufletul meu a răsunat la acea chemare şi zi de zi mai clar răsună

 Iluziile vietii nu mă stapanesc

Cărarea luminii se intinde înainte drept

Mesajul meu se-ndreapta spre inimile oamenilor

Caut; încerc să-ţi slujesc nevoile. Dă-mi mâna ta şi păşeşte pe Cărare cu mine

Fiii omului sunt unul şi eu sunt unul dintre ei

Caut să iubesc nu să urăsc

Caut sa slujesc si nu pretind a fi slujit

Caut să vindec nu să rănesc

Lasă suferinta să poarte recompensa cuvenită de lumină şi iubire

Lasă sufletul să determine forma exterioară, viaţa şi toate evenimentele şi

Adu-i iubirea, cauza a faptelor timpului, sa-i fie lumină

Fie ca viziunea şi intuiţia să apară

Fie ca viitorul să se reveleze

Fie ca uniunea interioară să se manifeste şi separările externe să dispară

Fie ca iubirea să triumfe

Fie ca toţi oamenii să iubească

Ştim, o Doamne, al vieţii şi al iubirii, despre nevoi

Atinge-ne inimile cu dragoste din nou pentru ca şi noi să putem iubi şi dărui.

Amin. Amin. Amin

Sfant, Sfant Sfant este Domnul Dumnezeu

(traducerea Cristina Barascu si Alex Stan)

A primi si a darui, in viziunea maestrului Aivanhov

”Pentru a se elibera, fiinţa umană trebuie să permită individualităţii sale (natura sa superioară) să se manifeste, degajându-se de influenţa personalităţii sale (natura sa inferioară).

Pentru a avea o idee clară despre personalitate şi individualitate, trebuie să vă dau câteva imagini, iar una dintre cele mai bune vine, de altfel, de la cuvântul “persona” – ea este o mască, un om care-şi pune diferite măşti pe chipul său, îşi schimbă personalitatea, dar rămâne mereu acelaşi. Iată că teatrul ne va da o idee exactă, un actor, un artist care este obligat să joace mai multe roluri, şi în fiecare piesă este îmbrăcat altfel, joacă în alt mod, se manifestă diferit. Iată ceea ce reprezintă personalitatea: rolul pe care îl joacă, pentru puţin timp, pe care-l schimbă apoi, dar omul însuşi rămâne neschimbat, rezistă timpului. Această comparaţie este foarte potrivită pentru personalitate. Aşadar fiinţa umană, care trebuie să trăiască o încarnare, o existenţă, se îmbracă, îşi pune o mască, ceea ce înseamnă că îşi ia o personalitate şi se manifestă într-un fel sau altul, este femeie sau bărbat, şi iată că într-o altă reîncarnare revine un altul, cu o altă personalitate, dar de fapt, el este mereu el însuşi. Atunci, acest “el însuşi” care rămâne este etern, nemuritor, iar “persona”, ea este trecătoare. Iată, ceea ce este personalitatea. Ca în teatru.

Şi tot ceea ce rămâne, care se înscrie ca o moştenire, ca o bogăţie, din toate achiziţiile, din toate uceniciile prin care a trecut în timpul vieţii, tot ce rămâne înscris şi care trebuie transmis de la o reîncarnare la alta, este deci, ceea ce se păstrează în individualitate. Iar personalitatea se duce, dispare, nu mai rămâne nici o urmă de ea. Dar, toate achiziţiile, toate bogăţiile, toată înţelepciunea, acumulate, rămân moştenire, ca o bogăţie inseparabilă de individualitate.

Atunci, individualitatea poate fi comparată cu soarele, şi personalitatea cu luna. Şi, ca şi luna, ea este schimbătoare, tot timpul se modifică, fără o lumină proprie, şi fără un centru ca soarele; personalitatea este şi ea schimbătoare, instabilă şi fără centru, pe când individualitatea este ca soarele, mereu strălucitoare, luminoasă, puternică. [Read more...]

Ce este Harul?

Harul este puterea iertătoare, luminătoare, mântuitoare care îndeamnă spre fapta cea bună. Când îl cuprinde pe omul credincios  şi râvnitor către cele sfinte şi adevăr, harul izgoneşte îndată  din inima şi din trup, din toată fiinţa omului întinăciunea şi orice păcat gatindu-l pentru nestricaciunea veşnică, alunga duhoarea păcatului şi dă bună-mireasmă. încă din timpul vieţii Sfinţii au exalat din trupul lor mireasma sfinţeniei şi nestricaciunii: au fost temple curate ale Duhului Sfânt, au făcut minuni. Trăieşte după duh şi grija de trup să nu ţi-o prefaci în pofte [Rm 13, 14].

”Abilitatea de a ne ierta pe noi înşine porneşte de la o înţelegere a harului. Harul este favoare nemeritată. Îndurare înseamnă să nu primeşti ceea ce meriţi (dreptate); har înseamnă să primeşti ceea ce nu meriţi (iertare deplină). Harul nu mai este har dacă trebuie să fim suficient de buni ca să ni se aplice. Petru ştia ce a făcut şi ştia că a fost iertat. David ştia ce a făcut şi a făcut apel la îndurarea lui Dumnezeu (vezi Psalmul 51). Har înseamnă să accepţi ceea ce nu meriţi. Poate părea nedrept când ştim că am fost aşa de îngrozitori. L-am dezamăgit pe Dumnezeu şi i-am dezamăgit şi pe alţii. Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să fie Dumnezeu şi să lăsăm sângele lui Hristos să facă ceea ce de fapt a făcut: să înlăture vina noastră şi să faca dreptatea lui Dumnezeu. Dar este drept, zice Ioan: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1:9). Sângele Domnului Iisus a făcut o lucrare minunată. Noi ne iertăm pe noi înşine în măsura în care credem cu adevărat lucrul acesta! Toate acuzaţiile cu privire la păcatul mărturisit vin de la diavolul. Când şti că ai aplicat Ioan 1:9, şi încă mai simţi o voce care te acuză de acea greşeală din trecut, notează: Vocea aceea nu vine de la Tatăl tău ceresc. Nu vine de la Domnul Iisus. Nu vine de la Duhul Sfânt. Vine de la vrăjmaşul tău, diavolul, care lucrează fie ca un leu care răcneşte ca să sperie, fie ca un înger de lumină ca să înşele – fie în ambele feluri (1 Petru 5:8; 2 Corinteni 11:14). Nu uitaţi niciodată că dragostea desăvârşită alungă frica (1 Ioan 4:18). (Iertarea deplina – RT Kendall)

Scopul reintruparii

”Legea reîntrupării nu cere ca noi să ne naştem imediat după moarte; cu toate că se poate întâmpla, în unele cazuri, ca ea să se facă în minutele următoare părăsirii trupului. In această privinţă’ s-au citat cazuri când o persoană a murit, şi-a părăsit trupul uzat de boală sau distrus printr-un accident, şi s-a reîntrupat imediat în trupul unui copil în agonie. Spiritul copilului s-a desprins de trupul său fraged şi imediat i-a luat locul un spirit, care şi el îşi părăsise reşedinţa carnală. Asemenea cazuri de reîntrupări pripite sunt rare, provenind din ignoranţă, nesupunere la reguli şi dintr-o dorinţă vie de a mai trăi în lumea cărnii. ; în revelaţiile făcute de entităţile spirituale de înaltă evoluţie, se spune că perioada între moarte şi naşterea viitoare poate fi extrem de scurtă – când e vorba de un sălbatic. Cu cât spiritul este mai evoluat, cu atât timpul şederii sale în spaţiu este mai mare. Ea se poate prelungi la marile Lumini ale spaţiilor globului nostru, la mii de ani. Perioada medie, generală, între două întrupări este de aproximativ două sute de ani. Repet însă că acest interval este variabil, din diferite motive. Astfel spiritul poate să dorească o ascensiune spirituală mai rapidă — prin suferinţa vieţii trupeşti. Poate dori coborârea în lumea fizică mai devreme, pentru a repara nedreptăţile comise. De aceea nu se poate da o regulă generală.

Ideea reîntrupării displace multor oameni, la gândul că iarăşi va trece prin ignoranţa copilăriei, greşelile tinereţii, slăbiciunile maturităţii şi neputinţa bătrâneţii, trecând din nou prin şiroaiele lacrimilor, prin seria durerilor fizice şi morale. Dar oricâte neplăceri încearcă omul, oricât de îngrozitoare ar fi perspectivele noii vieţi, nu se poate înlătura legea reîntrupării, stabilită în natură de Creatorul lumilor. Istoria depune mărturie cât de greu îşi face drum legea evoluţiei, cu câtă batjocură şi ironie au fost întâmpinate noile idei ştiinţifice, filosofice sau artistice. Totdeauna ideile noi au întâmpinat o mare opoziţie şi o dârză neîncredere. Este firesc ca şi ideea reîntrupării să fie respinsă la început, mai cu seamă când nu se acordă atenţie şi bunăvoinţă în examinarea faptelor. Dar oricare ar fi părerea unora sau altora, ea este şi va rămâne în veci o lege divină.

Aversiunea pe care omul o resimte la ideea reîntrupării provine din faptul că spiritul său are conştiinţa deplină a greutăţilor vieţii de pe această planetă. Cu alte cuvinte, nu îi displace ideea reîntrupării în sine, ci îi displace reîntoarcerea pe pământ, în lumea încercărilor şi a suferinţelor. Această perspectivă este adevărata cauză a antipatiei pe care o manifestă omul faţă de reîntrupare. Omul nu consideră viaţa ca un mijloc, ca un teren favorabil dezvoltării spiritului, ci o apreciază totdeauna după măsura în care şi-a satisfăcut dorinţele, ambiţiile sau după cât s-a distrat. Cum viaţa nu abundă în aceste fericiri dorite, şi în locul lor avem parte de suferinţă, de muncă grea, de mâhniri – care nu au alt scop decât de a ne învăţa repede şi bine – suntem determinaţi să refuzăm reînceperea vieţii pe această planetă. Da, am accepta, dacă am fi siguri că la revenire nu vom mai trece prin suferinţă şi ne vom bucura de modalităţi mai fericite ale vieţii terestre, de a vedea toate dorinţele noastre împlinite. Cu toate acestea, să nu uităm că experienţele cel mai greu de suportat ne fac să învăţăm cele mai mari lecţii ale vieţii, că suferinţele şi nereuşitele noastre, care ne deprimă, reprezintă o forţă foarte puternică, o lumină vie pentru viitor, pentru viaţa următoare. Atunci vom vedea revenirea pe pământ sub un alt aspect. [Read more...]

Ce este frica?

”Sfintii Parinti pun intre patimi frica si toate starile de suflet asemanatoare, care constituie forme sau intensitati ale ei, ca teama, groaza, spaima, panica, dar si anxietatea, angoasa, disperarea. In general, frica este provocata de pericolul unei pierderi sau de o suferinta, de ideea sau sentimentul ca vom pierde sau am putea pierde lucrul pe care-l dorim sau pe cel de care ne-am legat.

Frica astfel definita poate fi la fel de bine o virtute, ca si o patima. “Daca frica este o patima, dupa cum vor unii, apoi nu orice frica este patima”, spune Clement Alexandrinul. De aceea trebuie sa facem distinctia intre doua feluri de frica.

1) Cel dintai, pe care Dumnezeu l-a sadit in om la crearea lui si care, deci, tine de firea sa, are doua forme.

a) Prima sa forma este o forta care-l tine pe om lipit de fiinta sa insasi si care-l face sa se teama de a nu-si pierde sufletul si trupul. Prin aceasta frica in manifestarile ei cele mai elementare, omul se alipeste de viata, de existenta si se teme de tot ceea ce i-ar putea-o rapi sau distruge si are repulsie fata de non-existenta. Sfantul Maxim Marturisitorul subliniaza ca aceasta tendinta tine de insasi firea omului: “cele ce sunt facute din cele ce nu sunt au si puterea de persistenta in Cel ce este, iar nu in ceea ce nu este, iar propriu acestora dupa fire este pornirea spre cele ce le sustin si ferirea de cele ce le strica”; ea face parte dintre logoi pe care Dumnezeu “i-a sadit de la inceput (in firea omeneasca) prin creatie”. “Frica dupa fire este o putere ce sustine existenta prin ferire (de cele ce-ar putea-o distruge)”, spune el in continuare. La fel spune si Sfantul loan Damaschin vorbind despre “repulsia fata de cele care distrug firea”; putem zice ca ea corespunde instinctului de conservare, instinctului vital, tendintei innascute a omului de a se mentine in viata si a-si perpetua existenta. Ea se manifesta in particular ca frica de moarte, tendinta fireasca de vreme ce Creatorul ne-a daruit viata pentru ca noi s-o pastram, iar stricaciunea si moartea sunt fenomene contrare firii. [Read more...]

Infolight SRL, CUI 28540361, J40/6397/2011, RO16RNCB0285122216070001 RON si RO86RNCB0285122216070002 EUR, BCR Unic Bucuresti.

Acest site functioneaza sub incidenta Drepturilor de Autor.
Toate drepturile rezervate Karyn Maria Lombrea.