Frica astfel definita poate fi la fel de bine o virtute, ca si o patima. “Daca frica este o patima, dupa cum vor unii, apoi nu orice frica este patima”, spune Clement Alexandrinul. De aceea trebuie sa facem distinctia intre doua feluri de frica.

1) Cel dintai, pe care Dumnezeu l-a sadit in om la crearea lui si care, deci, tine de firea sa, are doua forme.

a) Prima sa forma este o forta care-l tine pe om lipit de fiinta sa insasi si care-l face sa se teama de a nu-si pierde sufletul si trupul. Prin aceasta frica in manifestarile ei cele mai elementare, omul se alipeste de viata, de existenta si se teme de tot ceea ce i-ar putea-o rapi sau distruge si are repulsie fata de non-existenta. Sfantul Maxim Marturisitorul subliniaza ca aceasta tendinta tine de insasi firea omului: “cele ce sunt facute din cele ce nu sunt au si puterea de persistenta in Cel ce este, iar nu in ceea ce nu este, iar propriu acestora dupa fire este pornirea spre cele ce le sustin si ferirea de cele ce le strica”; ea face parte dintre logoi pe care Dumnezeu “i-a sadit de la inceput (in firea omeneasca) prin creatie”. “Frica dupa fire este o putere ce sustine existenta prin ferire (de cele ce-ar putea-o distruge)”, spune el in continuare. La fel spune si Sfantul loan Damaschin vorbind despre “repulsia fata de cele care distrug firea”; putem zice ca ea corespunde instinctului de conservare, instinctului vital, tendintei innascute a omului de a se mentine in viata si a-si perpetua existenta. Ea se manifesta in particular ca frica de moarte, tendinta fireasca de vreme ce Creatorul ne-a daruit viata pentru ca noi s-o pastram, iar stricaciunea si moartea sunt fenomene contrare firii.

b) A doua forma este “frica de Dumnezeu”, care pe o prima treapta este frica de pedeapsa dumnezeiasca, iar pe cea mai inalta treapta se arata ca frica de a nu fi despartit de Dumnezeu. Aceasta a doua forma de frica este firesc legata de cea dintai, caci omul -care-si iubeste propria fiinta si viata sa si se teme sa nu le piarda -, daca stie care este natura lor adevarata, nu poate decat sa se teama de despartirea de Dumnezeu, obarsia si scopul lor, din Care au izvorat si spre care se indreapta. Omul care intelege temeiul real al existentei sale nu se teme atat de pierderea vietii sale biologice, cat de pierderea vietii celei in Dumnezeu. La omul duhovnicesc, frica de moarte este inlaturata de frica de Dumnezeu si de tot ceea ce l-ar putea desparti de Dumnezeu, adica de pacat si de rautatea Vrajmasului care aduc moartea sufletului (cf. Mt 10, 28; Le 12, 5), singura moarte de care cu adevarat trebuie sa ne temem, caci ea ne lipseste de viata pentru vecie, in vreme ce moartea biologica nu face decat sa separe pentru un timp sufletul de trup si distruge numai forma pamanteasca si stricacioasa a existentei omului.

Acest dintai fel de frica, pe care tocmai am prezentat- o sub cele doua forme ale sale, constituie o virtute pe care Adam a avut-o in starea sa primordiala. Intr-adevar, Adam era sortit sa devina nemuritor prin har, dar putea sa si moara, datorita liberului sau arbitru, daca s-ar fi opus prin acesta vointei lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu i-a zis lui Adam: “Din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit !” (Fac. 2, 17). Frica – de a nu muri, ca si de a nu fi despartit de Dumnezeu – a fost unul dintre mijloacele pe care Dumnezeu le-a dat omului pentru a-l ajuta sa-I pazeasca porunca si sa se fereasca de urmarile calcarii ei.

2) Al doilea fel de frica, pe care Sfintii Parinti o privesc ca patima, este o urmare a pacatului stramosesc. Ea se manifesta intotdeauna ca aversiune a omului fata de tot ceea ce i- ar putea rapi sau distruge existenta, dar in cazul acesta nu mai este vorba despre existenta sa in Dumnezeu, ci de existenta sa de fiinta cazuta, de care se alipeste prin filautie. Sub aceasta forma, inainte de orice si mai intai de toate, ea este frica de moarte, dar nu din pricinile binecuvantate ale celuilalt soi de frica. Ea capata cele mai variate forme, pe care insa nu le vom mentiona aici. Pentru a o caracteriza, vom spune, impreuna cu Sfantul Maxim Marturisitorul, ca ea face parte dintre patimile datorate lipsirii de placere si este produsa ca si ele de faptul ca iubirea de sine este ranita de o suferinta a sufletului sau a trupului: omul se teme sa nu piarda – si se teme si de ceea ce l-ar face sa piarda – un obiect din lumea sensibila a carui posedare (reala sau anticipata in mod imaginar) ii ofera o anumita desfatare sensibila. Ideea sau sentimentul ca il poate pierde naste in suflet o stare de rau si de tulburare, ale carei efecte omul le resimte si pe plan trupesc: “Uneori se infricoseaza mai intai sufletul, alteori trupul”, dar oricum “de la unul trece si la celalalt”. Teama ca patima vadeste, in oricare dintre cazuri, alipirea de lumea aceasta, de bunurile din ea si de desfatarea simtuala de ele, si iubirea vietii de aici; caci omul cazut crede ca viata aceasta i-a fost data ca sa se bucure de toate placerile. De o asemenea teama tine orice forma de teama de moarte, care nu este teama fireasca de a nu-ti pierde viata vazuta ca dar al lui Dumnezeu si ca mijloc de inaintare spre unirea cu El, ci este teama de a nu pierde placerile lumii. Aceasta legatura esentiala dintre patima fricii si iubirea de viata potrivit duhului lumii – viata privita si traita cu totul trupeste – este adeseori evidentiata de invatatura Sfintilor Parinti. Astfel, Sfantul Isaac Sirul scrie: “Cand se afla cineva in cunostinta trupeasca, se teme de moarte”.

In Pateric citim ca un Batran a fost intrebat odata de un frate: “Oare de ce imi este teama cand merg prin pustie ?”. A raspuns acesta: “Pentru ca inca traiesti lumii !”. Iar in alta parte: “Un frate l-a intrebat pe un Batran: “De ce, atunci cand ies singur noaptea afara, mi se face frica ?”. Iar Batranul i-a spus: “Pentru ca inca pui pret pe viata in aceasta lume”. In timp ce primul fel de frica este “dupa fire”, acesta din urma, care este o patima rea, este “contrar firii” si “contrara ratiunii”. Ea vine din faptul ca omul a deviat sensul firesc si normal al acesteia – care-l facea sa ramana fidel fiintei sale autentice si sa-L iubeasca pe Dumnezeu -, acum fiindu-i frica sa nu-si piarda fiinta lui cea cazuta si sa nu se afle despartit de lumea aceasta, sa nu-si piarda viata dusa in chip patimas si toate placerile ei. in loc sa se teama de ceea ce-i poate pierde fiinta si existenta dupa duh, omul incepe sa se teama de tot ceea ce-i primejduieste existenta trupeasca si desfatarile pe care le culege din ea.

Frica de Dumnezeu si frica “lumeasca” nu sunt doua atitudini deosebite prin natura lor, ci sunt una si aceeasi atitudine fundamentala a omului, insa indreptata spre teluri diferite. Acest lucru reiese limpede din invatatura Sfintilor Parinti, care arata cum una o exclude pe cealalta: daca ti-e teama de ceva din lume inseamna ca nu ti-e frica de Dumnezeu; si, dimpotriva, cel care se teme de Dumnezeu n-are frica de nimic: “Cel ce s-a facut rob Domnului nu se va teme decat numai de Stapanul sau. Dar cel ce nu se teme inca de Acesta se teme si de umbra lui”, scrie, de pilda, Sfantul loan Scararul. De aceea Sfintii Parinti spun ca teama ca patima este inlesnita de “lipsa de rod a sufletului”, la care ajunge omul cand nu are Duhul cel dumnezeiesc salasluit in sufletul sau: “… m-am temut, caci sunt gol”, spune Adam dupa ce a calcat porunca (Fac. 3, 10).

La fel ca toate celelalte patimi, frica este, pentru Sfintii Parinti, o boala, pentru motivul fundamental pe care tocmai l-am prezentat (adica pervertirea unei dispozitii firesti virtuoase intr-o patima contrara firii), dar si din pricina numeroaselor tulburari care o constituie si pe care le genereaza. Mai intai, frica vadeste o relatie patologica a omului cu Dumnezeu. Temandu-se sa nu piarda ceva din bunurile lumii si placerile ei, in loc de a se teme sa nu-L piarda pe Dumnezeu, si deci pe sine, omul se desparte de Dumnezeu, adevaratul izvor al vietii sale, pricinuitorul si telul fiintei lui, Cel care da sens existentei sale si isi indreapta preocuparile spre realitatea sensibila care devine pentru el ceva absolut. Dupa cum se vede limpede, in aceasta atitudine si in urmarile sale nefaste regasim intregul proces al pacatului stramosesc.

In frica, Dumnezeu nu este numai uitat ca principiu al fiintei si al vietii, ca sens si centru al existentei; El este negat, ignorat, respins ca proniator si pazitor plin de bunatate al fiecarei fapturi. Frica vadeste amagirea in care a cazut omul crezand ca a fost parasit si socotind ca nu poate sau ca nu trebuie sa se bazeze decat pe propriile lui puteri, fiind lipsit de ajutorul lui Dumnezeu.

“Un Batran a fost intrebat de un frate: De ce ma tem cand sunt in “pustie ? Si i-a raspuns Batranul: Pentru ca te crezi singur si nu vezi ca Dumnezeu este cu tine”. Amintindu-ne ca Dumnezeu Se ingrijeste pururea de noi (Mt 10, 29-31; Lc 12, 6-7), Hristos insusi risipeste aceasta amagire. Pe deasupra, frica mai vadeste lipsa de credinta in bunurile duhovnicesti. Caci daca omul le-ar iubi pe acestea, numai de pierderea lor s-ar teme, caci, dupa cum spune Sfantul Maxim Marturisitorul, omul “nu trebuie sa se teama decat de o singura durere: de pierderea darurilor dumnezeiesti”.

Singure aceste bunuri au cu adevarat o valoare absoluta si o importanta vitala pentru om. Cel care isi pune credinta in Dumnezeu, facandu-se partas invierii lui Hristos si al vietii celei dumnezeiesti, n-are a se teme nici pentru sufletul, nici pentru trupul sau si nici chiar de moarte, prin care numai trupul piere pentru o vreme, dar sufletul cu nimic nu se vatama (Mt 10, 28; Le 12, 4). Cel care se uneste cu Dumnezeu afla in El multimea tuturor bunatatilor si nu se teme ca va fi lipsit de vreunul dintre bunurile din lume.

A te teme, iarasi, nu inseamna numai a nu avea credinta in existenta darurilor duhovnicesti, singurele adevarate, ci, in acelasi timp, a te increde in chip zadarnic in bunurile materiale, a caror realitate este amagitoare si care se trec ca floarea ierbii, comori pe care rugina si moliile le mananca, iar hotii le rapesc (Mt 6, 19; Le 12, 33).

Si pentru ca ele sunt stricacioase, iar el supus mortii, mai devreme sau mai tarziu, omul le pierde si pe ele, si desfatarea pe care i-o aduceau si care, de altfel, este lucru de rand si de nimic fata de bucuria pricinuita de bunatatile imparatiei, in sufletul omului cazut se cuibareste frica numai pentru ca se lasa inselat de iluzoria realitate a lucrurilor si a placerilor din lume pe care le iubeste; daca ar sti ce sunt ele cu adevarat, pierderea lor nu l-ar afecta cu nimic.

Fiind lipsita de orice folos, frica se vadeste o data mai mult a fi irationala. Caci omul nu poate sa impiedice prin ea nimic din cele ce i se intampla, nu se poate feri de pericolele sau de lipsurile de care se teme (admitand ca ele intr-adevar se vor produce): “Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot ?” (Mt 6, 27). Sfantul loan Damaschin arata ca fricii si grijii fara rost, pe care lisus insusi le condamna, li se opune lipsa de grija plina de folos, a celui care se incredinteaza in orice lucru Proniei dumnezeiesti.

Caracterul patologic al fricii se arata de asemenea in partea de imaginatie, mai mult sau mai putin intensa, pe care ea, in general, o implica si prin care omuj deformeaza realitatea, atribuindu-i laturi inexistente. Astfel, in imaginatia sa pericolele apar exagerat de mari, iar pierderea unui lucru oarecare, iminenta. Mai mult, omul ajunge sa-si inchipuie lucruri care nici nu exista, caci imaginatia sa creeaza, anticipeaza si face sa se admita ca sigure, in prezent sau intr-un viitor apropiat, lucruri pe care nimic nu-l indreptateste sa creada ca se vor petrece in realitate.

De aceea, Sfantul loan Scararul defineste astfel frica: “Frica lasa este vederea amagitoare a unei primejdii mai inainte de primejdie; sau ea este o simtire plina de tremurare a inimii, clatinata si speriata de nenorociri indoielnice”. Si, observand cum frica face indoielnice lucrurile cele mai sigure si mai evidente si cat de mult este amestecata in aceasta inchipuirea omului, el adauga: “Frica lasa este lipsa incredintarii (in lucrurile de care esti cel mai incredintat)”. Dar deformarea realitatii, neperceperea a ceea ce exista si perceperea celor inexistente sunt trasaturi specifice delirului. Frica arata intotdeauna ca, in modul in care este perceput si trait realul, imaginatia domina celelalte facultati sufletesti si le impune reprezentarile sale. “Spaima care duce la incremenire este frica rezultata dintr-o mare inchipuire”, arata Sfantul loan Damaschin. Dar daca frica sau spaima, chiar daca implica cel mai adesea multa imaginatie, pot fi uneori motivate in mod obiectiv, majoritatea formelor de teama, si mai ales nelinistea si angoasa, se caracterizeaza prin lipsa oricarei ratiuni obiective care le-ar putea produce, prin dominarea partii irationale din om.

Puterile sufletului care-i ingaduie omului sa vada dimensiunile reale ale lucrurilor si intamplarilor sunt, sub imperiul fricii, paralizate. “Caci – gasim scris in Cartea intelepciunii lui Solomon – spaima nu este altceva fara numai lepadarea oricarui ajutor care-ti vine de la dreapta judecata” (Int. Sol. 17, 11).

Zamislirea si dezvoltarea fricii in suflet pot fi iscate si prilejuite de alte patimi ale omului. Ea se arata a fi legata in primul rand de mandrie. Sfantul Isaac Sirul spune ca: “cel lipsit de smerenie e lipsit si de desavarsire. Si cel lipsit de aceasta e pururea infricat”. Iar Sfantul loan Scararul arata ca “sufletul mandru este robul fricii lase, pentru ca se bizuie pe sine si se teme de zgomotele lucrurilor si de umbre“.

Frica este legata si de patima trandaviei, cum ne arata Sfantul Simeon Noul Teolog. In general, frica poate fi iscata de starea de pacat, asa cum invata Sfantul Apostol Pavel: “Necaz si stramtorare (neliniste, in fr.) peste sufletul oricarui om care savarseste raul” (Rm. 2, 9). Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Cel care vietuieste in pacat este intotdeauna temator; si dupa cum cei care au de strabatut un drum intr-o noapte intunecata si fara luna tremura de frica, cu toate ca nu-i ameninta nimeni si nimic, tot asa pacatosii se tem tot timpul; chiar si atunci cand nu-i mustra nimeni, constiinta lor incarcata ii face sa se sperie de orice lucru, sa se fereasca de toti si toate sa li se para infricosatoare si inspaimantatoare, nefiind nimic care sa nu-i umple de neliniste“. Aceste remarci nu se aplica numai celor care, dorind sa traiasca potrivit poruncilor sau cel putin cunoscandu-le, le-au calcat si, prin urmare, sufera mustrarile constiintei, ci de asemenea si celor care, traind in afara credintei si in necunoasterea poruncilor, au totusi un oarecare sentiment al starii lor de pacatosenie.

Se pare chiar ca starea de pacat trezeste frica, sub forma anxietatii si angoasei, cu atat mai mult cu cat omul nu are constiinta limpede a pacatului sau. Referindu-se la “frica sufletului in care este o marturie a pacatului”, Sfantul Diadoh al Foticeei il sfatuieste pe crestin sa-si marturiseasca chiar greselile cele fara de voie si cele fara de stiinta, caci, spune el, “daca nu ne vom marturisi cum trebuie si pentru greselile fara de voie, vom afla in noi in vremea iesirii noastre o oarecare frica nelamurita”. Frica, ca si celelalte patimi, este direct legata de lucrarea diavolilor. Ei contribuie la aparitia ei si se folosesc de ea ca de un teren foarte prielnic pentru lucrarea lor, caci le este un bun aliat, dupa cum arata Sfantul Diadoh al Foticeei, mai ales cand este vorba despre frica legata de savarsirea pacatului.”

Terapeutica bolilor spirituale – Jean Claude Larchet

Imbolnavirile de care suferim sunt o consecinta a unor tulburari psiho-emotionale aparute in urma unor evenimente traumatice prin care am trecut, dar pe care nu am reusit sa le prelucram. In alte cazuri poate fi vorba despre imperfectiuni ale personalitatii, care se cer a fi transformate si sublimate in vederea  evolutiei spirituale. Avem la indemana din ce in ce mai multe terapii care sa ne sustina in restabilirea echilibrului interior. Terapia cu remediile florale Bach este un sistem format din 38 de esente florale. Acestea schimba starea sufleteasca si motivatia avand efect direct si regenerator asupra sanatatii fizice. In prevenire sau vindecare accentul trebuie sa cada pe suflet, minte si emotii, unde se initiaza prima unda aducatoare de imbolnavire. Afectiunile fizice sunt ultima forma de manifestare a unei dezordini mult mai profunde. Schimbarile datorate gandurilor apar in prima faza in intestinul gros, provocand prima data simptome usoare urmate cu timpul de anumite boli . Modificarile la nivelul intestinului gros se trateaza cu succes cu diferite esente provenite din natura. Aceasta are rezultatul schimbarii atitudinii fata de boala, viata, fata de cei din jur si de noi insine, determina o recuperarea mai rapida, prin activarea potentialului de autovindecare si cresterea imunitatii.

Tratament pentru  Frica: Aspen, Cherry Plum, Mimulus, Red Chestnut, Rock Rose

2. Aspen  - Plop tremurator- Floarea presimtirii, Temeri, frici, anxietate avand origine necunoscuta si care nu pot fi explicate ca avand o cauza rationala

6. Cherry Plum  - Corcodus –Floarea cumpatarii, Teama de a ceda nervos sau de a-si pierde controlul. Ganduri irationale.

20. Mimulus – Cretisoara – Floarea curajului, Frici sau temeri de zi cu zi, avand o cauza cunoscuta.

25. Red Chestnut – Castan Rosu- Floarea independentei, Teama si preocupare exagerata pentru bunastarea si siguranta celorlalti, in special a celor dragi.

26. Rock Rose – Trandafir salbatic –  Floarea exploziei, Frica intensa, atacuri de panica. Teroare.

Tratamente pentru Incertitudine: Scleranthus, Wild Oat, Cerato, Hornbeam, Gentian, Gorse

28. Scleranthus – Porumbar salbatic-  Floarea echilibrului, Indecizie. Oscileaza continuu intre mai multe alternative.

36. Wild Oat – Ovaz salbatic- Floarea chemarii, Incertitudine cu privire la drumul corect in viata.

5. Cerato – Cerato-   Floarea intuitiei, Indoiala. Aceste persoane au nevoie de sfaturi si confirmare din partea celorlalti, desi in potential au o intuitie foarte dezvolta
17. Hornbeam – Carpen – Floarea puterii de a infaptui, Sentimentul de luni dimimeata, letargie, lehamite. Oboseala datorata unei cauze emotionale

12. Gentian – Gentiana de toamna – Floarea credintei, Dezamagire sau descurajare datorate unui esec.

13. Gorse – Orz salbatic- Floarea sperantei,   Lipsa sperantei si disperare. Persoane care nu mai au dorinta sau energia de a se mai stradui.

Preocupare excesiva pentru bunastarea celorlalti: Vervain, Vine, Rock water, Beech, Chicory

31. Vervain – Verbina – Floarea insufletirii, Tensiune. Frustrare. Entuziasm exagerat pentru un motiv sau un ideal.

32. Vine – Vita de vie – Floarea prestigiului, Dominator, inflexibil, solicitant, puternic.

27. Rock water  – Apa de izvor – Leacul elasticitatii, Este singurul remediu care nu se prepara din flori.

3. Beech  – Fag comun – Floarea tolerantei, Intoleranta si criticism. Remediu indicat pentru persoane care pretind precizie si ordine in viata lor, dar si in viata celor din jur.

8. Chicory  – Cicoare – Floarea maternitatii, Posesivitate. Santaj emotional. Atitudine dominatoare.

Preocupare insuficienta pentru prezent: Honeysuckle, Clematis, Wild Rose, Chestnut Bud, Olive, Mustard, White Chestnut

16. Honeysuckle  – Caprifoi – Floarea trecutului, Nostalgie. Dor de casa sau de cineva drag.
9. Clematis  – Vita alba- Floarea realitatii, Minte absenta si visatoare. Lipsa interesului pentru prezent.

37. Wild Rose  – Maces – Floarea bucuriei de a trai, Resemnare. Apatie. Lipsa motivatiei interioare si a bucuriei. “ Plictisitii” de viata, dar care nu se simt nefericiti din acest motiv. Adeseori se simt obositi, fara energie si sunt apatici.

7. Chestnut Bud – Mugure de castan salbatic- Floarea invatarii, Neputinta de a invata din greseli anterioare sau din experienta. Erori repetitive.

23. Olive  – Maslin – Floarea reinnoirii, Oboseala, lipsa de energie. Covalescenta.

21. Mustard – Mustar salbatic – Floarea luminii, Depresie profunda fara motiv cunoscut, care apare si dispare ca un nor.

35. White Chestnut – Castan alb – Floarea gandirii, Ganduri repetitive, nedorite, obsesive, care nu pot fi alungate. Ingrijorare excesiva.

Tratament pentru  Singuratate: Heather, Impatients, Water Violet

14. Heather – Iarba neagra – Floarea identitatii, Ganduri si preocupari centrate pe propria persoana. Persoane care in general vorbesc mult, mai ales despre propriile probleme sau interese.
18. Impatients – Slabanog – Floarea timpului, Nerabdare, iritabilitate. Se asteapta ca totul sa fie facut repede si fara piedici.

34. Water violet – Vioreaua de balta – Floarea comunicarii, Persoane calme, aparent mandre sau distante.

Sensibilitate excesiva la influente si idei: Walnut, Centaury, Agrimony, Holly

33. Walnut – Nuc –Te ajuta pe lume, Protectie la schimbare sau influente exterioare.

4. Centaur – Tintaura –  Floarea servirii, Vointa slaba, serviabilitate excesiva.

1. Agrimony – Agrimonia sau Turtita mare – Floarea sinceritatii, Ingrijorari, probleme si suferinta mentala ascunse in spatele unei infatisari vesele sau zambitoare.
15. Holly – Ilice – Floarea care deschide inima, Ura, invidie, gelozie, suspiciune, razbunare. De multe ori chiar persoanele cu preocupari spirituale au nevoie de acest remediu.

Dezamagire sau disperare: Larch, Elm, Oak, Crab Apple, Pine, Willow, Sweet Chestnut, Star of Bethelehem

19. Larch – Larita – Floarea sigurantei de sine, Lipsa de incredere in sine, sentiment de inferioritate

11. Elm  – Ulm – Floarea  raspunderii, Coplesit de responsabilitate. Persoane capabile, fiind leaderi innascuti, care la un moment dat se pot indoi de capacitatile lor.

22. Oak – Stejar – Floarea perseverentei, Epuizare. Persoana curajoasa, care continua sa se straduiasca sau sa munceasca depasindu-si fortele proprii.

10. Crab Apple  – Mar paduret – Floarea purificarii, Sentiment de necuratenie. Preocupare obsesiva sau excesiva pentru detalii.

24. Pine – Pin – Floarea acceptarii de sine, Sentiment profund de vinovatie.

38. Willow – Salcia galbena -  Floarea soartei, Resentiment ascuns. Amaraciune sufleteasca.Autocompatimire. Persoane care se plang, dand mereu vina pe altii pentru nefericirea lor.

30. Sweet Chestnut – Castan comestibil – Floarea mantuirii, Disperare extrema, inima zdrobita.

 29. Star of Bethelehem – Steaua din Betleem/Balusca- Floarea consolarii, Soc, evenimente traumatice. Suferinta indelungata.

Aceste esente se pot comanda pe internet (sunt multe situri care le comercializeaza), dar cel mai bine cautati un consultant in remedii florale Bach pentru a primi cele mai potrivite indicatii. Personal sunt deschisa tuturor formelor de terapie si tratament.

sursa: internet

Scopul terapiei este detensionarea suturilor dintre oasele craniene, a dura materului – a membranei legate de coloana vertebrală  precum şi a celorlalte ţesuturi şi membrane aferente. Şi toate acestea se fac prin atingere foarte fină. Pe de altă parte: corpul este constituit de o serie de muschi si ligamente, si de asemenea, de tesuturi de legatura care se dispun in jurul structurii scheletice, si sunt continute in membrana cutanata. Dezechilibrul produce contracturi in structura osteomusculara care la randul lor apoi produc o variatie a ritmului craniosacral.

Dr. Upledger a dezvoltat şi perfecţionat tehnicile terapiei CranioSacrale care este predată în programa Institutului Upledger, din anul 1985 la profesionişti din domeniul medicinei : osteopatie, doctori in medicină, psihiatri, dentişti, surori medicale, chiropractori, kineto-terapeuti, practicieni ai terapiilor prin masaj.

Terapia CranioSacrala este cea mai putin invaziva terapie dintre tehnicile medicinei manuale. Este o tehnica manuala care se petrece in camp energetic, avand efecte puternice si imediate, bazate pe date ştiinţifice.  Foarte cunoscuta pentru abilitatea sa de a trata durerea cronica si o mare varietate de probleme neurologice si neuromusculare, probleme ale ţesutului conjunctiv, precum si toate tipurile de dureri de cap, probleme de auz, vertij, probleme articulare, probleme ale sinusurilor, şi probleme de vedere. Terapia CranioSacrala este de asemenea, un instrument puternic pentru vindecarea corpului emoţional şi a reducerii stresului .

Terapia CranioSacrala este extrem de delicata şi extrem de puternica. Pacientii sunt de multe ori surprinsi de faptul ca desi sunt atinsi foarte usor simt impactul pe parcursul întregului lor corp. Uneori isi amintesc de trecut şi pot experimenta o eliberare emotionala.

Foarte eficienta in tratarea:

- Migrenelor si durerilor de cap

- Dureri musculare

- Febra

-  Tulburari ale sistemului nervos central

- Leziuni ale maduvei spinarii

- Scolioza

- Probleme de memorie

- Sindromul de oboseala cronica

- Depresie, anxietate, stres

- Dureri postperatorii

In cele ”7 reguli filocalice pentru restabilirea sanatatii” cuprinse in cartea ”Psihoterapie Isihasta” aparuta la Editura Paralela 45 in 2009, maestrul Vasile Andru, ne aduce mai aproape de constientizarea importantei dintre minte, trup si spirit, mai aproape de vindecare, de liniste interioara si stare de bine.

”1. Starea de bine mintal grăbeşte refacerea fizică

Este regula numărul unu, şi toate celelalte sunt detalii ale ei. Starea de bine mental grăbeşte refacerea fizică… Sănătatea noastră este o funcţie a psihicului şi a gândirii pozitive. Omul este ceea ce gândeşte. O gândire care selectează afecte pozitiv, o gândire bazată pe mulţumire fermă va asigura o sănătate bună sau o recuperare rapidă. Aceasta se întâmplă deoarece trăim într-o lume în care pierdem adesea condiţia sănătăţii celei bune. Mulţumirea lăuntrică este garantul păstrării acestei stări.

Cum se poate dobândi mulţumirea? Mută mintea de la „veacul acesta“ şi mintea se va schimba. Întrebaţi-vă: suntem mulţumiţi? Există o relaţie între mulţumire şi inteligenţă, între mulţumire şi înţelegere. Dacă eşti tipul cerebral, întâi înţelegi lumea şi eşti mulţumit că lumea este ceea ce este. Dacă aparţii tipului intuitiv, afectiv, întâi îţi creezi starea de mulţumire, şi va urma înţelegerea. Depinde cărui tip mental îi aparţii. Dacă dominanta este intuitivă, atunci creează-ţi o stare de mulţumire; din ea va rezulta inteligenţa. Dacă dominanta este cerebrală, atunci înţelegerea creează mulţumire.

Este un fapt valabil şi în relaţia dintre doi oameni, doi soţi. V-aţi pus vreodată întrebarea de ce apar frecvent situaţii conflictuale între soţi? Pentru că nici unul nu înţelege natura celuilalt. De pildă, femeia trebuie înţeleasă din punct de vedere al dinamicii afective. Oscilând între închidere şi deschidere. Ca să se refacă afectiv, uneori femeia se închide, se retrage în sine, pare mâhnită. Bărbatul o vede închisă şi retrasă, şi atunci se gândeşte că sentimentele ei faţă de el s-au răcit. Dar acel bărbat nu înţelege că aşa-zisa răceală a femeii este o fază naturală prin care ea trebuie să treacă pentru a-şi reface comportamentul afectiv.

Dinamica masculină este alta, oscilând între fugă şi revenire. Ca să-şi refacă afectivitatea, bărbatul fuge. Iată de ce, atunci când vede un bărbat „fugind“, femeia n-ar trebui să se teamă că sentimentele lui faţă de ea s-au răcit; ea ar trebui să ştie că dinamica lui afectivă se reface prin fugă. Această idee nu trebuie înţeleasă eronat, cum că cei care fug au şi dreptate s-o facă. Fuga poate fi exprimată divers — un bărbat „fuge“ în cititul presei, e absent din casă. E şi asta o fugă. Sau „fuge“ să joace table cu vreun vecin. Sau „fuge“ la mănăstire, dacă este mai pios. Femeia trebuie să înţeleagă că bărbatul are, la un moment dat, nevoie să „fugă“. Înţelegerea faptului că asemenea stări sunt naturale ar putea evita numeroase conflicte, conflicte care generează ulterior perturbări de personalitate ale membrilor familiei — fie localizate scurt, fie cu amprentă de durată aspra copiilor.

Psihologii au explicat deja că majoritatea impasurilor pe care le vor avea copiii noştri mai târziu sunt cauzate de conflictele din familie, petrecute în perioada copilăriei acestora. Aceasta este, deci, prima regulă: sănătatea este o consecinţă a binelui mental. Iar acest bine mental are la bază înţelegerea şi stare de mulţumire. Nu automulţumire, ci acea mulţumire care, la urma urmei, înseamnă înţelegere.

2. Nu considera boala ca o pedeapsă pentru păcate

Unii consideră boala ca fiind o pedeapsă pentru păcate: aceasta este o dovadă de slăbire psihică. Omul bolnav se reface mai greu când consideră că a fost bătut de Dumnezeu, şi că Atotputernicul i-a dat boala în chip de pedeapsă. Dar dacă boala nu este o pedeapsă pentru păcate, ce este atunci? Putem vorbi despre boală ca fiind o oprire de la păcat, o informaţie, o atenţionare că am încălcat o lege.

Într-o carte celebră, care se cheamă Călătorie înspre soare apune, personajul principal este o maimuţă. O maimuţă poznaşă, născută dintr-o piatră. Şi ea s-a dus să caute iniţierea. Un maestru a ajutat-o să obţină iniţierea şi, astfel, ea a devenit „egala cerului“, nemuritoare. Însă cu toate că era nemuritoare, maimuţa tot făcea pozne. Poate e şi situaţia omului: deşi dobândeşte atâta ştiinţă, sălbăticia din el nu dispare. Ei bine, ajungând această maimuţă, la un moment dat, în cer, face tărăboi printre sfinţi, răstoarnă nişte cazane unde se fierbea elixirul vieţii, strică nişte tocmeli… Sfinţii atunci se supără şi se plâng lui Dumnezeu că o maimuţă întoarce totul cu susul în jos. Şi atunci Dumnezeu îi spune lui Buddha: „Ia tu maimuţa asta, că e în India, e din ţara ta. Ia-o şi dă-i un leac să se astâmpere!“ Şi Buddha a luat atunci un cerculeţ de fier, l-a pus pe capul maimuţei şi l-a fixat bine, ca ea să nu-ş poată da jos, spunându-i: „De câte ori vei călca o lege divină, cercul te va strânge!“ Şi a venit maimuţa pe Pământ; cum făcea o poznă mare, cerculeţul o strângea şi atunci se cuminţea.

Iată deci că durerea ei de cap nu era o pedeapsă, ci o informaţie că a încălcat o lege sacră, o lege împotriva vieţii. Noi nu ştim că în realitate am încălcat o lege dacă ne-am corecta atitudinea şi n-am mai încălca legea, ne-ar lăsa durerea de cap, fără pastilă şi fără doctor. Iată deci că boala nu e o pedeapsă pentru păcat, ci o oprire de la păcat.

S-a pus adesea întrebarea: „De ce ne îmbolnăvim?“. Un răspuns ar fi că ne îmbolnăvim ca să ne amintim de Dumnezeu. Întotdeauna când suntem bolnavi ne amintim de Dumnezeu. Putem spune că de fapt, ne îmbolnăvim ca să ne smerim, ca să ne aducem aminte că suntem trecători. În afară de asta, de ce ne mai îmbolnăvim? Ne îmbolnăvim ca să smulgem tandreţe. În lumea aceasta în care toţi sunt grăbiţi, nimeni nu vrea, nu are timp ca să ne dea tandreţe. Atunci, inconştient, ce facem? Ne îmbolnăvim, ca să smulgem tandreţe, căldură. Le amintim celor din jur că ne datorează căldură, căci ei uită! Toţi datorăm ceva semenului.

3. Boala nu trebuie privită ca o catastrofă, ci ca un prilej de introspecţie, de linişte, de întrerupere a gândurilor

Definiţia păcatului o ştim. Păcatul sunt grijile şi încălcarea celor trei legi universale revelate. Dacă până acum nu ştiaţi foarte limpede ce înseamnă „păcat“, iată o definiţie ajutătoare. Păcat înseamnă să ai griji — dacă ai griji, ai păcate. Grijile ne împuţinează liniştea, împuţinează viaţa. „Rumegarea“ gândurilor slăbeşte omul. Boala prilejuieşte această întrerupere a grijilor; este o oprire forţată din „mecanica păcatului“, din mecanica vieţii păcătoase.  Există o a 11-a poruncă — noi ştim doar 10, pe care le-am interiorizat şi după care ne conducem. Porunca a 11-a apare ca un verset în Psalmul 45, sună aşa: „Opreşte-te şi cunoaşte!“ („Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu“ Ps. 45:10). Considerăm această frază ca porunca a 11-a.

Ştiţi că în Pentateuh (Vechiul Testament) sunt 613 porunci?! În afară de cele 10, cele mai importante, în primele 5 Cărţi ale lui Moise apar deci şi multe altele. Iar a 11-a ar fi „Opreşte-te şi cunoaşte!“. Nu poţi ajunge la cunoaştere din mers. Noi trebuie să descoperim oprirea spirituală. Opreşte-te şi citeşte Filocalia sau Patericul. Opreşte-te şi fă un minut de introspecţie. Introspecţie înseamnă liniştea interioară. Nu analiza interiorul: analiza este un viciu intelectual. Introspecţia este doar linişte interioară.

Opreşte-te deci şi cunoaşte înălţimea ta spirituală, precum şi dimensiunea ta cea mare. Această a 11-a poruncă este încununarea celor 10 porunci cunoscute, după ce te-ai civilizat, când începi să-ţi descoperi dimensiunea metafizică. „OPRIREA“ este o practică. Ea a fost dezvoltată în Filocalia, care a propus „exerciţiul celor 6 opriri“. Acest „opreşte-te“ se poate referi şi la controlul celor 6 surse de agitaţie şi dezorganizare a personalităţii. Prima oprire este stabilitatea fizică: ea atrage după sine stabilitatea minţii şi lipsa grijilor. A doua oprire este oprirea de la păcat. A treia oprire este oprirea de la mâncarea care ne aprinde. A patra oprire: de la adunarea cu oamenii inferiori moral — deci un îndemn de a te aduna cu oameni sporiţi, cu oameni cu preocupări înalte. Oprirea este stazis. În greceşte, stazis înseamnă exerciţiu spiritual, cum ar fi rugăciunea. Şi rugăciunea este tot oprire. Aceasta este deci regula a treia: boala este un prilej de oprire, de introspecţie.

Omul se îmbolnăveşte nu numai pentru că încalcă o lege, ci să-şi amintească de o lege sacră, şi să se schimbe…

4. Boala este un prilej de schimbare

Dacă vom privi boala din acest punct de vedere şi dacă nu ne vom mai teme de ea, vom constata că astfel ieşim mai repede din boală. După ce au fost bolnavi, mulţi oameni şi-au schimbat modul de a mânca, de a trăi, de a (con)vieţui.

5. Devii sănătos dacă îţi doreşti cu adevărat acest lucru

Asta înseamnă, întrucâtva, că mulţi sunt bolnavi pentru că, în inconştient, ei se lasă să fie bolnavi. Afirmaţia poate părea, la prima vedere, şocantă. Şi totuşi, ei sunt bolnavi, în primul rând, ca să-şi atragă un beneficiu nevrotic: vor să fie trataţi ca nişte copii. Când lupta vieţii ne copleşeşte, toţi simţim nevoia să fim trataţi precum copiii; atunci subconştientul „cheamă“ o boală. Dacă vrei cu adevărat să devii sănătos, devii sănătos.

6. Ajută-ţi subconştientul să grăbească vindecarea

Acest lucru este posibil: să-ţi ajuţi subconştientul. Este un proces care se petrece în stare de relaxare, într-o stare destinsă — mai ales dacă eşti bolnav. Relaxat, cu ochii închişi, repetă-ţi formule ale însănătoşirii. Cea mai curentă astfel de formulă este: „Mă simt din ce în ce mai bine, pe zi ce trece şi din toate punctele de vedere“; trebuie rostită la indicativ prezent, pentru că subconştientul nu cunoaşte alte timpuri verbale. Această formulă a fost folosită de dr. Emile Coué, care a vindecat, prin ea şi prin climat psihic spiritual, sute de cazuri. Repetarea acestei formule duce la preluarea ei de către rinencefal, iar rinencefalul transmite comenzile de refacere acolo unde este nevoie. Rinencefalul, diencefalul şi formaţiunile reticulare trimit comenzile de refacere acolo unde este slăbită structura noastră. Dacă această formulă este repetată de trei ori pe zi, în perioadele noastre de slăbire, timp de 21 de zile, admiţând că este un caz cronic sau un caz ceva mai complicat, survine întotdeauna o îmbunătăţire.

7. Pentru cei vrednici, un impas precum o boală poate să fie un prag iniţiatic

Boala nu numai că îţi dă o informaţie despre viaţă, dar îţi poate crea şi condiţia unei schimbări mentale profunde, o trăire iniţiatică. Acestea sunt regulile restabilirii sănătăţii. Ajungem din nou la regula dintâi: starea de bine mental întreţine starea de bine fizic şi grăbeşte refacerea fizică. Cu cât vom supraveghea mai bine mentalul, cu atât vom stăpâni starea de sănătate. Omul ar trebui să ştie nu numai cum poate să îşi revină, cum să-şi restabilească sănătatea. El ar trebui să ştie câte ceva despre corelarea dintre greşeală şi boală — ce tip de greşeală naşte o categorie de boală — tocmai pentru a evita îmbolnăvirea. Asta trebuie reţinut: faptul că, sănătoşi fiind, putem să evităm o eventuală îmbolnăvire prin starea de bine mental. Starea aceasta de bine mental poate fi clădită prin autoimpunere şi prin purificare.

Predispoziţia noastră pentru boală vine din predispoziţia pe care o avem de a alege răul. Noi alegem răul. Dumnezeu nu vrea răul omului; omul alege răul. Omul alege răul pentru că este uneori neştiutor. Nu ştie exact ce este bine şi ce este rău. Alteori omul alege răul din constrângere. Este constrâns să îl aleagă. Constrângerea ţine de firea omului, de naşterea lui. Originea bolilor depăşeşte, adesea, puterea noastră de înţelegere.

Există 3 origini reperabile:
1. Unele boli sunt genetice sau ancestrale: te-ai născut cu o povară în soartă. Nu eşti răspunzător de aceste boli, ele sunt nişte poveri. Te-ai născut cu ele.
2. Alte boli provin din conflictele sau traumele avute în perioada prenatală şi în copilărie. Dacă au existat conflicte puternice sau traume în acea perioadă, individul le va resimţi în tot timpul vieţii. Iată de ce copilăria, familia, mediul sacru al casei trebuie privire cu mare grijă.
3. Boli cu surse nomice. Nomos, în limba greacă, înseamnă lege. Acestea sunt bolile despre care deja am vorbit, venite dintr-o încălcare a Legii revelate. Şi este palierul actual: cumul cotidian de erori.

Pe lângă toate acestea, la maturitate putem să observăm că în noi există o predispoziţie la îmbolnăvire în funcţie de anumite coordonate — două la număr. Adică: (1) ne îmbolnăvim pentru că suntem agresivi şi (2) ne îmbolnăvim pentru că ne simţim vinovaţi.
Agresivul şi vinovatul se îmbolnăvesc mai uşor. Neagresivul şi nevinovatul fac faţă multor condiţii grele fără să se îmbolnăvească; fac faţă şi mediilor contaminate fără să se îmbolnăvească. În privinţa agresivităţii, trebuie spus că de multe ori nici nu o conştientizăm. Vă ştiţi agresivi? Cu siguranţă nu!

Există printre cunoştinţele mele un domn care este foarte bisericos; are circa 40 de ani, merge la biserică, este un bun închinător, un practicant al religiei. Cu toate aceste calităţi, femeia din preajma lui, prietena lui simţea lângă el un disconfort extraordinar. Cei doi au venit la mine să mă întrebe de ce se întâmplă acest lucru, de ce ea simte astfel. Dacă o priveai pe acea tânără cu un ochi care vede aura, constatai că în preajma bărbatului respectiv aura ei era perforată, zdrenţuită parcă. Concluzia este că bărbatul avea o agresivitate inconştientă, foarte puternică, care zdrenţuia aura partenerei sale. El s-a mirat atunci — de unde agresivitate, când se ştia pios, milostiv? Stând un pic de vorbă cu el, am aflat că mai fusese căsătorit, divorţase şi purta o ură înverşunată primei sale soţii. E lesne de înţeles că, în preajma lui, orice femeie simte un mare disconfort, pentru că el se împotriveşte femeii în sine. Aflând acestea, bărbatul m-a întrebat ce-i de făcut. „Trebuie să-ţi rezolvi agresivitatea inconştientă“, i-am spus. În viaţa sa conştientă, el era bun, milostiv, însă inconştient era agresiv. El ştia că este bun ca pâinea lui Dumnezeu — făcea şi pomeni, punea lumânări la biserică — , nu agresiv.

„Cum să-mi dizolv agresivitatea inconştientă?“ m-a întrebat.
L-am sfătuit ca în fiecare zi, în rugăciunile sale, să o pomenească pe fosta lui soţie şi să ceară pentru ea putere, sănătate, gândire bună.
„Cum să cer aşa ceva pentru ea? Este o scorpie, cea mai mare scorpie! a ripostat el. Nu pot să mă rog pentru ea!“
„Acest nu pot trebuie să-l depăşeşti! Numai dacă te rogi pentru ea o să-ţi dizolvi agresivitatea inconştientă“.
„Dar nu merită…“, mi-a răspuns.
„Tocmai pentru că nu merită! Cu cât te rogi mai mult pentru ea, cu atât ea va înflori, acolo unde se află“.
„Dar nu merită să înflorească! Vreau să piară, să se usuce!“
„Iată, cred că ţi-ai conştientizat destul de bine de ce, când se află lângă tine, partenera are aura zdrenţuită!“, i-am zis eu atunci.
Ce se întâmplă când ai o aură zdrenţuită? Eşti vulnerabil. Poţi să iei foarte uşor o gripă sau o infecţie, de exemplu. În acelaşi timp, poţi resimţi influenţa negativă ce vine dinspre o anumită persoană, sau pur şi simplu din câmpurile din jurul nostru (din care, când suntem sănătoşi, selectăm numai pozitivitatea). Revenind, pot să vă spun că acel pacient a reuşit până la urmă să se vindece, să se roage cu bucurie pentru acea „scorpie“. În cele din urmă a început să vadă că nu era chiar aşa de scorpie cum credea el, şi că numai încărcătura lui de ură o făcea pe fosta lui soţie să pară atât de rea.

O doză de agresivitate inconştientă avem cu toţii, să ştiţi. Ne naştem cu ea. Ea este baza complexului Cain. Inconştient, vrei să-l elimini pe semenul tău. Omul se simte bine dacă elimină un om. Subconştientul se simte bine când lichidează pe cineva, când extermină. Ce înseamnă acest lucru? Să ne gândim la serviciu, de exemplu. Toţi colegii îţi par răi şi urâcioşi. Te-ai simţi bine dacă ai reuşi zilnic să elimini câte unul… Inconştient, deci, purtăm în noi complexul Cain — unii mai puternic, alţii mai slab. Cert este că acest complex produce în noi o anumită vulnerabilitate. Cum dispare agresivitatea inconştientă? La modul practic, această agresivitate dispare mâncând mai des verdeţuri. E un lucru la îndemâna noastră. Dacă mănânci verdeţuri, descreşte agresivitatea inconştientă — foarte simplu. E una dintre cele 6 opriri: oprirea de la hrana care aprinde simţurile, care aprinde agresivitatea. Noi nu ne dăm seama, mâncăm asemenea hrană spre împuţinarea vieţii noastre şi spre urâţirea ei.

Dar mai ales terapia iertării şi ofranda remediază agresivitatea inconştientă. „Împacă-te cu aproapele tău… cu fratele tău, cu pârâşul tău“. (Matei 5:23-25). Dacă ai o aversiune faţă de cineva, atunci la rugăciune evocă-i faţa senină şi „dăruieşte-i“ mental: pace, sănătate şi Har. Agresivitatea inconştientă se împarte şi ea în 3 categorii: împotriva ta, împotriva semenului tău şi împotriva spaţiului în care trăieşti. Conflictul psihic cu spaţiul predispune la boli de piele, dar şi la dizarmonii nervoase.

Cei agresivi împotriva lor înşişi sunt foarte mulţi. Poate tu crezi despre tine că eşti blând. Adesea cei blânzi îi iartă pe toţi ceilalţi şi se atacă pe ei înşişi. Asta este o agresivitate împotriva ta. Să nu spui niciodată: „Nu merit să trăiesc“. Această agresivitate naşte predispoziţii maladive în zona bazală, a energiilor ancestrale. Bolile uterului pornesc de la această atitudine, de la această auto-depreciere, de la această auto-ieftinire a femeii. Dacă aveţi probleme în zona bazală, la aparatul uretral, să ştiţi deci, că prima măsură pe care trebuie s-o luaţi este să vă schimbaţi atitudinea faţă de voi. Orice altă depreciere naşte aici vulnerabilitate.”

Multumesc, Vasile Andru

In inima mea, eu accept Fiinta mea perfecta.
Accept ca bucuria pe care  am intentionat- o, exista deja in viata mea.
Accept ca iubirea pentru care m-am rugat, este deja in mine.
Accept ca pacea pe care am cerut-o, este deja in realitatea mea.
Accept ca abundenta pe care mi-am cautat-o, deja imi umple viata.
In adevarul meu, imi accept Fiinta mea perfecta.
Preiau responsabilitatea pentru propriile creatii,
Si toate lucrurile care sunt in viata mea.
Recunosc puterea Spiritului care este in mine,
Si stiu ca toate lucrurile sunt, asa cum ar trebui sa fie.
In intelepciunea mea,  accept  perfectiunea Fiintei mele.
Lectiile mele au fost alese cu grija, de Sinele meu
Iar acum trec printre ele, in plina  experienta .
Calea mea ma duce intr-o calatorie sacra, cu un tel divin.
Experientele devin parte, din  Tot Ce Este.
Prin cunoasterea mea, accept Fiinta mea perfecta.
In acest moment, stau pe scaunul meu de aur
Si stiu ca Eu Sunt un inger al luminii.
Ma uit la tipsia de aur – darul Spiritului -
Si stiu ca toate dorintele mele, au fost deja implinite.
Din iubire pentru Sinele meu, accept Fiinta mea perfecta.
Nu  fac judecati  si nu impovarez cu nimic  Sinele meu.
Accept ca totul din trecutul meu, mi-a fost dat din iubire.
Accept ca totul din acest moment, provine din iubire.
Accept ca totul din viitorul meu, va rezulta in imensa iubire.
In Fiinta mea, imi accept perfectiunea.
Si asa este.

”Cap. 29

Iisus intra in al 13-lea eon si o gaseste pe Pistis Sophia

Dupa aceea am urcat pana la valurile celui de-al 13-lea eon .Cand am ajuns la valurile lor, acestea s-au dat singure la o parte si s-au deschis pentru mine. Am intrat in cel de-al 13-lea eon si am gasit-o pe Pistis Sophia stand singura sub cel de-al 13-lea eon , fara ca niciunul dintre acestia sa fie cu ea. Si ea sedea in taramul acela indurerata si jelind fiindca nu fusese luata in cel de-al 13-lea eon taramul ei din inalt.  Si ea mai era indurerata din pricina chinurilor pe care Authades, care este una din cele 3 puteri intreite, i le-a pricinuit. Dar cand voi ajunge sa va vorbesc despre emanarea lor,va voi spune misterul felului cum s-au petrecut aceste lucruri.

Cand Pistis Sophia m-a vazut stralucind foarte tare, fara ca lumina ce ma inconjura sa aiba masura, ea s-a tulburat foarte si s-a uitat la lumina vesmantului meu.  A vazut misterul numelui ei in vesmantul meu si toata Slava Misterului Sau, caci ea fusese inainte in Taramul din Inalt,in cel de-al 13 eon si era obisnuita sa proslaveasca Lumina din Inalt, pe care o vazuse in valul Comorii Luminii. Cand ea a continuat sa proslaveasca lumina din inalt toti arhontii, care sunt impreuna cu cele doua mari puteri intreite, si Nevazutul Ei care este perechea Ei si celelalte 22 de emanatii nevazute s-au uitat la lumina -intrucat Pistis Sophia impreuna cu perechea Ei cu celelate 22 de emanatii fac 24 de emanatii pe care Marele Stramos Nevazut impreuna cu cele 3 Mari Puteri intreite le-a emanat”.

Va recomand aceasta carte ca de altfel toata Colectia Manuscris.

Linistea interioara apartine Eului Superior. Este destul de cunoscut faptul ca filosofia orientala recunoaste omul ca fiind compus din doua Eu-ri. Un Eu Inferior si un Eu Superior (care are diferite denumiri in diferite scoli filosofice: Supraeu, Atman, etc).  Eul Superior este acea “scanteie divina” din noi. Eul Superior nu moare. Atunci cand omul moare, se distruge corpul fizic, corpul energetic, etc… dar Eul Superior ramane “invelit” in alte corpuri subtile si, mai apoi, se va reincarna intr-un alt corp fizic.

Eul inferior este o suma de concepte si principii de viata pe care le-am invatat si acumulat in aceasta viata, de la nastere si pana in prezent. Eul inferior este o “constructie” a mediului social in care ne-am nascut. Mai bine zis este amprenta mediului social asupra noastra, asupra fiintei noastre.

Pentru a ajunge la Eul Superior trebuie, mai intai, sa ne “distrugem” Eul inferior. Trebuie sa facem abstractie de Eul inferior, dar trebuie sa-l “neglijam” intr-un mod foarte categoric. De aceea, am folosit mai sus termenul de “distrus”. Nu putem sa ajungem la Eul Superior atata vreme cat “suntem condusi” de Eul inferior, atata vreme cat ne ghidam viata conform cu obiceiurile societatii in care ne-am nascut. Pentru a ajunge la Eul Superior trebuie sa-i dam ascultare. El “ne cheama spre el”, ne ajuta sa-l cunoastem, vrea sa-l cunoastem si ne da in acest sens niste “instructiuni” cum putem ajunge la el. Dar, din pacate, aceste instructiuni sunt in mare contradictie cu practicile si obiceiurile societatii in care traim. Nu este un test din partea Eului Superior sa vada daca “meritam” acest lucru. Este singura cale de a ajunge acolo. Sa incercam un exemplu. Vrem sa ajungem pe creasta unui munte (am auzit noi ca acolo este foarte frumos). Ne interesam, si aflam ca pentru aceasta ar fi vreo 3-4 posibilitati: anumite cai de acces. Dar toate aceste cai de acces presupun un urcus pe jos, presupune “sa urcam muntele”. Ei bine… urcusul la deal nu este chiar usor. Multi vor spune: “Eu nu pot sa urc, este prea greu pentru mine…” Unii vor abandona definitiv ideea de a ajunge pe crestele muntelui. Altii nu vor abandona ideea dar vor astepta, poate vor afla o alta cale, mai usoara. Unii vor astepta sa se iveasca o cale usoara ca atunci cand te plimbi pe esplanada. Vor astepta degeaba, o astfel de cale nu exista. Pentru a ajunge pe creasta muntelui trebuie “sa urci la deal”, nu poti sa te plimbi. Si asta, nu din cauza ca nu vrea muntele sa ajungi pe crestele lui, ci pentru ca acestea sunt singurele cai de acces.

Dar era vorba de linistea interioara, nu de Eul Superior. Da, dar la linistea interioara poti ajunge numai prin cunoasterea Eului Superior. Linistea interioara este un scop, iar cunoasterea Eului Superior este mijlocul prin care putem dobandi linistea interioara. Asa cum nu putem ajunge pe crestele muntelui decat daca “urcam la deal”, asa nu vom putea ajunge la linistea interioara decat daca ne vom cunoaste Eul Superior.

Prin intermediul anumitor tehnici psihice putem atinge linistea interioara pentru catva timp, o putem gusta. Dar numai prin cunoasterea Eului Superior putem face din linistea interioara o prezenta permanenta in fiinta noastra.

De unde vine linistea interioara? Vine din “straturile” cele mai profunde ale subconstientului nostru. Vine din noi, din adevaratul nostru EU. Linistea este permanent prezenta in fiinta noastra, dar noi nu avem timp sa o observam. Desigur, am vrea sa dobandim linistea interioara, dar sa nu “urcam la deal”. Nu se poate. Atata vreme cat mintea noastra, constientul nostru este acaparat de dorintele noastre pamantesti, nu vom putea gusta linistea interioara. Nu o putem gusta pentru ca nu avem timp pentru asta.

Deci, primul pas spre linistea interioara este sa ne facem timp pentru asta. Sa ne smulgem 10-20-30 minute pe zi (de preferat dimineata) din activitatea cotidiana si sa incercam sa simtim aceasta liniste. Este de preferat momentul diminetii deoarece constientul nostru nu este “parazitat” de activitatea din timpul zilei. Cu alte cuvinte suntem odihniti si cu mintea limpede.

Va propun un joc. Il puteti juca in orice moment al zilei cand aveti o perioada de timp liber…  Sa presupunem ca v-ati intalnit cu pestisorul de aur si el vrea sa va indeplineasca 3 dorinte…. dar numai 3…. si dupa aceea dispare. Intr-un astfel de moment ii puteti raspunde rapid: o masina, o casa, o femeie/un barbat ca sotie/sot. Si gata… s-au dus cele 3 dorinte. Va duceti acasa, va suiti in masina si faceti o plimbare cu femeia/barbatul visurilor voastre. Ramaneti fara benzina. Ptiu!!! ghinion…. nu mai aveti bani… de ce nu ati cerut pestisorului bani… da, dar ar fi trebuit sa renuntati la una din celelalte dorinte…. la care?

Timpul trece si odata cu batranetea va ganditi sa va retrageti la munte, v-ati saturat de aglomeratia orasului. Daca stiati ii cereati pestisorului o casa la munte. Bineinteles, o puteti vinde pe cea pe care o aveti si sa luati alta, la munte…, dar pe langa muntele care va place nu sunt case… sunt numai niste colibe… Ati prins ideea… pestisorul va asteapta sa gasiti cele 3 dorinte “definitive” ale vietii voastre. Acele dorinte pe care nu veti regreta ca le-ati avut la un moment dat si pe care le puteti inlocui cu altele.

Cati dintre noi, ca prima dorinta ar spune: “Linistea interioara”? Stiti cand sunteti cel mai aproape de “linistea interioara”? Cand, la intrebarea pestisorului, veti raspunde: “Linistea interioara… apoi…. aaa …. stai sa ma mai gandesc…. casa, masina”. Veti fi aproape de linistea interioara atunci cand o doriti din “toti porii fiintei dvs.”. Daca o doriti asa ca…. “E buna si ea la ceva…”, sunteti foarte departe de a atinge linistea interioara.

Iata ca am dat raspuns si la cea de a 3-a intrebare. Cand vom avea “linistea interioara”? Atunci cand o doriti “din tot sufletul”. Pana atunci puteti gusta din ea, dar nu o puteti permanentiza in fiinta dvs. Dar aceasta dorinta de a dobandi linistea interioara este doar o conditie necesara nu si suficienta. Simpla dorinta de a avea liniste… nu ne aduce liniste. Pentru asta trebuie sa “muncim cu noi”. Trebuie sa urcam la deal.

Vorbeam la inceput de o “distrugere” a Eului inferior. Aceasta distrugere este mentionata in diverse religii sau cai spirituale, numai ca ea este pomenita sub diverse denumiri, dar este vorba despre acelasi lucru. In crestinism, Iisus a vorbit despre a doua nastere… Oare nu la acest fenomen se referea? Sa abandonezi, sa omori vechiul sistem de valori cladit in tine de societate si sa-ti recladesti altul, pe alte baze. Pe baza Eului Superior. Pe niste baze solide, care nu dispar odata cu moartea corpului fizic. In unele cai spirituale se vorbeste de o “abandonare totala in fata divinului”. Oare nu tot asta inseamna? Sa-ti abandonezi dorintele tale, dorintele constientului tau si sa percepi intru totul pe cele divine? R. Stanciulescu

Yin “loc întunecos, pantă (deal) nordică, mal (râu) sudic; noros, sumbru” este elementul întunecat; el este trist, pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim, și corespunde nopții.

Yang; “loc însorit, pantă (deal) sudic, mal (râu) nordic; strălucire solară” este elementul luminos; este fericit, plin de vitalitate, activ, strălucitor, masculin și corespunde zilei. Yin este adeseori simbolizat de apa și de pamant timp ce Yang este simbolizat de foc și vant.

Atîta vreme cît vom persista în a separa yin și yang nu putem spera să atingem echilibrul. Dacă cineva vrea să ajungă undeva cu bicicleta nu va putea să împingă ambele pedale concomitent căci va rămîne pe loc. Pentru a avansa trebuie să împingă o pedală și să o elibereze pe cealaltă, simultan. Mișcarea completă constă în împingere/eliberare. Împingerea este urmarea eliberării și fiecare dintre ele devine, respectiv, cauza celeilalte.

“Yin-ul şi Yang-ul reprezintã principiul Cerului şi al Pãmântului, marea structurã a orice existã, pãrinţii schimbãrii, rãdãcina şi începutul vieţii şi al morţii”. Aceasta este legea generalã a modului în care este alcãtuitã lumea 3 D.  “Yin – Yang reflectã toate formele şi caracteristicile existente în Univers”. Yin-ul şi Yang-ul au fost privite ca nişte simboluri, având capacitatea de a cuprinde foarte multe aspecte ale lucrurilor, fãrã a le descrie în mod explicit. Tot ceea ce existã poate fi privit prin cele douã aspecte ale sale: ziua şi noaptea, mişcarea şi repaosul, cãldura şi frigul, bãrbatul şi femeia, exterior şi interior, ş.a.m.d.

Yin-ul şi Yang-ul reprezintã o modalitate de a înţelege, de a cunoaşte existenţa. Teoria despre Yin – Yang ne descrie lumea în dinamica sa. Ea pune accent pe continua transformare şi pe necesitatea de a înţelege modul în care sunt guvernate transformãrile. Existenţa este perceputã ca o continuã transformare iar înţelepciunea constã în sesizarea modului în care se succed diferitele stãri şi nu în menţinerea lor.

Teoria Yin – Yang defineşte Yin-ul şi Yang-ul prin caracteristicile lor:  Natura de bazã a Yin-ului este asemenea apei, iar cea a Yang-ului este asemuitã focului. YIN – ceea ce ţine de interior, ceea ce este nemişcat, ascuns vederii, aflat în stare latentã, ceea ce coboarã;  YANG – ceea ce ţine de exterior, ceea ce este în mişcare, ceea ce se manifestã, ceea ce ascensioneazã.

In trecut Luna simboliza Yin-ul, iar Soarele Yang-ul. Femeia este Yin, bãrbatul este Yang, pãmântul este Yin, cerul este Yang.  Tot ceea ce este întunecat, ascuns vederii, ceea ce coboarã, ceea ce conţine, ceea ce se aflã în stare latentã, receptivitatea, toate acestea au caracter Yin. In schimb, ceea ce este luminos, aflat în exterior, ceea ce urcã, ceea ce este conţinut, ceea ce se manifestã, agresivitatea, ei bine, tot ce corespunde lucrurilor cu aceste trãsãturi are caracter Yang.

Yin                        Yang
Apã                          Foc
Feminin                 Masculin
Lunã                        Soare
Umbrã                    Strãlucire
Odihnã                    Activitate
Apus                        Rãsãrit
Nord                        Sud
Materie                  Energie
Dens                        Rarefiat
Intunecat              Luminos
Apã lichidã           Vapori
Sãmânţã                 Fruct
Formã                     Energie
Substanţial            Non-substanţial
Coborâre                Urcare
Dedesubt                Deasupra
Inconştient           Conştient
Interior                  Exterior

Natura Yin sau Yang a unui fenomen nu este absolutã, ci relativã. Aceastã relativitate se reflectã prin principiile de bazã ale teoriei Yin – Yang: “In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul, Yang-ul activeazã Yin-ul”.

Opoziţia Yin – Yang : Opoziţia celor douã aspecte constã în capacitatea lor de a se lupta unul cu cealãlalt, controlându-se astfel reciproc. De exemplu, cãldura (Yang) poate înlãtura frigul (Yin), în timp ce frigul (Yin) face arşiţa (Yang) sã scadã.  Acest lucru se petrece şi în organismul uman, unde opoziţia Yin – Yang menţine echilibrul fiziologic. Dacã dintr-o cauzã oarecare, raportul normal Yin- Yang se modificã, apãrând un exces de Yin sau de Yang, se instaleazã starea de boalã, ca urmare a distrugerii balanţei fiziologice.

Interdependenţa Yin – Yang
Deşi Yin-ul şi Yang-ul sunt opuse, între ele existã în acelaşi timp şi o relaţie de interdependenţã. Yang-ul nu poate existã fãrã Yin, Yin-ul nu poate exista fãrã Yang. Yang-ul este condiţionat de existenţa Yin-ului şi invers.  “Yin-ul rãmâne ascuns în interior, pentru a acţiona ca un apãrãtor al Yang-ului, Yang-ul stã în afarã, acţionând ca un servitor al Yin-ului”.

În corpul omenesc, Yin-ul corespunde substanţelor nutritive, fluidelor corpului, în timp ce Yang-ul este caracterizat de activitãţile fiziologice, de energie. Conform principiului tocmai enunţat, fluidele corpului sunt cele care rãmân în interior, în timp ce activitãţile fiziologice se manifestã în exterior, mediind relaţia cu acesta.

Raportul de consum-alimentare dintre Yin şi Yang
Cele douã aspecte Yin – Yang cuprinse într-un fenomen nu sunt fixe, ci se aflã într-o permanentã relaţie de consum – alimentare. De exemplu, diverse activitãţi fiziologice (Yang) din organism consumã în mod necesar anumite substanţe nutritive (Yin). Acesta este procesul de consumare a Yin-ului pentru a genera Yang-ul şi reprezintã o schimbare cantitativã. In condiţii normale existã un echilibru al raportului de consum – alimentare. Dereglarea echilibrului va duce la un exces de Yin sau de Yang şi la apariţia bolii. Din punct de vedere calitativ, în anumite condiţii speciale poate apãrea un proces de intertransformare Yin – Yang.

“Yang-ul extrem produce în mod necesar Yin-ul, iar Yin-ul extrem produce în mod necesar Yang-ul,Frigul extrem va da naştere cãldurii, iar cãldura excesivã se va transforma în frig.” Un exemplu îl constituie starea febrilã. Cãldura excesivã care apare afecteazã energia de apãrare a corpului. Dacã febra persistã, la un moment dat va avea loc o scãdere bruscã a temperaturii, pulsul devine slab, apare paloarea şi rãcirea membrelor. In acest caz, Yang-ul s-a transformat în Yin.

Divizibilitatea infinitã a Yin-ului şi Yang-ului
Organele deţinãtoare de energie (rinichii, ficatul, inima, splina şi plãmânii) au caracter Yin. Dar, dintre aceste organe Yin, cele care se aflã în partea superioarã a corpului (inima şi plãmânii) au un caracter mai Yang – reprezintã Yang-ul Yin-ului -, în timp ce celelalte organe Yin, fiind situate în partea inferioarã a trunchiului au un caracter mai Yin – reprezintã Yin-ul Yin-ului -.

Cauzele apariţiei bolilor

CELE ŞAPTE SENTIMENTE

- Bucuria
- Furia
- Tristeţea sau suferinţa sufleteascã
- Ingrijorarea
- Teama şi spaima

Furia afecteazã ficatul,
Bucuria duce la îmbolnãvirea inimii,
Ingrijorarea slãbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã îmbolnãvesc plãmânii.”
“Mânia (furia) determinã mişcarea energiei cãtre partea superioarã a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energeticã,
Suferinţa sufleteascã şi tristeţea consumã energia,
Teama şi spaima o tulburã, iar
Ingrijorarea duce la stagnarea ei.”

BUCURIA
Bucuria excesivã afecteazã inima se activeazã excesiv funcţia de deschidere a celulelor inimii şi se inhibã funcţia de închidere a celulelor inimii. Bucuria încetineşte circulaţia energeticã. Teama şi spaima (corespund elementului apã) controleazã bucuria (corespunde focului). In situaţia în care cineva a primit o veste foarte bunã (a reuşit la un examen, a câştigat o sumã mare de bani, ş.a.m.d.) se recomandã ca el sã fie speriat pentru a opri efectul bucuriei excesive. In caz contrar energia inimii va fugi cãtre exterior, ceea ce poate duce la lipsa de energie a inimii şi chiar la oprirea acesteia. Simptomele care apar în situaţia unei bucurii excesive sunt:
- Palpitaţii
- Insomnie
- Gândire neclarã
- Manifestãri maniace (afectarea spiritului)
- Infarct
Medicina tradiţionalã chinezã prezintã cele şapte sentimente: bucuria, furia, tristeţea, suferinţa sufleteascã, îngrijorarea, teama şi spaima, specificând faptul cã excesul acestora duce la apariţia bolilor. Aceste şapte sentimente, care sunt rãspunsuri normale ale organismului la diverşi stimuli (interni sau externi) nu provoacã o stare de boalã decât atunci când sunt duse la extrem. Atunci când stimularea emoţionalã este repetatã, bruscã sau exacerbatã, pragul de adaptabilitate al organismului este depãşit, fiind afectate funcţiile sale fiziologice. In aceastã situaţie neplãcutã vor fi afectate sângele şi energia organelor interne, ceea ce va duce la apariţia bolii.

FURIA
Furia afecteazã ficatul şi provoacã ascensionarea energiei. Tristeţea şi durerea sufleteascã (ce corespund elementului metal) controleazã furia (este asociatã elementului lemn). Simptomele asociate sunt:
- Dureri de cap
- Ameţeli
- Creşterea tensiunii
- Atac vascular cerebral
- Irascibilitate
- Eructaţii
- Suspine
- Menstruaţie neregulatã
Energia ficatului (lemn) atacã splina şi stomacul (pãmânt). Este situaţia în care energia elementului lemn este prea puternicã şi afecteazã elementul pãmânt, pe care în mod normal îl controleazã. Drept urmare vor interveni urmtoarele manifestãri:
- Insuficienţã energeticã a splinei
- Energia stomacului urcã în loc sã coboare
- Sângerãri:
a) la nivelul nasului (cauzate de ascensionarea energiei stomacului)
b) în alte porţiuni ale corpului (din cauza slãbirii splinei: nu mai poate sã îşi exercite funcţia de menţinere a sângelui în interiorul vaselor)
O altã situaţie ce poate apãrea din cauza furiei este situaţia în care elementul controlat (lemn) se întoarce împotriva elementului care îl controleazã (metal) Lemnul corespunde ficatului iar metalul este ataşat plãmânilor. Este vorba de situaţia în care ficatul se întoarce împotriva plãmânilor, ceea ce genereazã astm. Din punct de vedere al organelor “pereche”, ficatul este organul Yin, care deţine energie, iar vezica biliarã este organul Yang, ce transportã energia. Excesul de energie la nivelul ficatului va afecta vezica biliarã, ducând la incapacitatea de a lua decizii, ce este guvernatã de vezica biliarã.

TRISTEŢEA ŞI SUFERINŢA SUFLETEASCĂ
Tristeţea sau suferinţa sufleteascã afecteazã plãmânii, ce corespund elementului metal. Aceste douã sentimente slãbesc energia corpului şi o dizolvã. Sentimentul care controleazã tristeţea sau suferinţa sufleteascã este bucuria (focul controleazã metalul). Simptomele cauzate de tristeţe sau suferinţa sufleteascã sunt:
- Senzaţia cã spaţiul de la nivelul pieptului este prea mic
- Astm
- Plâns excesiv
- Rãceli frecvente (slãbirea energiei de apãrare)
- Probleme ale pielii
Scãderea energiei pectorale afecteazã şi inima: uneori apar probleme circulatorii.

ÎNGRIJORAREA
Ingrijorarea (gândurile excesive) afecteazã splina, ce corespunde elementului pãmânt. Ingrijorarea produce stagnarea energiei. Sentimentul care controleazã îngrijorarea este furia (lemnul controleazã pãmântul). Simptomele asociate sunt:
- Palpitaţii
- Insuficienţã energeticã a splinei
- Insuficienţã sanguinã

TEAMA ŞI SPAIMA
Teama şi spaima afecteazã rinichii, care corespund elementului apã. Atunci când un om este speriat sau îi este teamã energia sa va coborî. Traiul în teroare este cel care slãbeşte cu precãdere rinichii. Vezica urinarã este de asemenea afectatã de aceste douã sentimente. Deseori, vezica urinarã nu mai este bine controlatã. Pãmântul (splina) controleazã apa (rinichii): îngrijorarea este cea care controleazã teama şi spaima. Teama şi spaima afecteazã ficatul şi vezica biliarã (ficatul corespunde lemnului, iar rinichii apei: atunci când apa este afectatã, lemnul va fi şi el influenţat). Vor rezulta simptome precum:
- Depresie
- Lipsa capacitãţii de decizie
- Confuzie
- Lipsa curajului

Apa (rinichii) nu mai controleazã focul (inima); de aici rezultã situaţia în care focul scapã de sub control:
- Anxietate
- Incapacitatea de a se odihni.

CLASIFICAREA FENOMENELOR CONFORM CELOR CINCI ELEMENTE
Caracteristica apei este rãceala şi fluiditatea, ea luând forma recipientului în care ajunge, cea a lemnului este înflorirea şi creşterea, focul rãspândeşte cãldurã şi luminã, pãmântul dã naştere tuturor lucrurilor, iar metalul se cufundã (sub acţiunea propriei greutãţi). Legea mişcãrii celor cinci elemente este caracterizatã prin urmãtoarele relaţii:
- Generarea unui element din celãlalt
- Interacţiune- Dominare
- Opoziţie
- Relaţie tip mamã – fiu

Generarea unui element din celãlalt
Generarea unui element de cãtre celãlalt se referã la relaţia de generare a unui element de cãtre elementul anterior:
Apa hrãneşte lemnul
Lemnul alimenteazã focul
Focul naşte pãmântul (cenuşa)
In pãmânt apar metalele
Metalul (prin condensare) duce la apariţia apei
Atunci când aceastã relaţie de generare este aplicatã organelor interne deţinãtoare de energie: rinichi, ficat, inimã, splinã şi plãmâni, ea se referã la faptul cã energia unui organ va susţine funcţionarea unui alt organ. Concret, energia rinichilor (apã) va susţine funcţionarea ficatului (lemn), energia ficatului (lemn) va sprijini funcţionarea inimii (foc), energia inimii (foc) va susţine funcţionarea splinei (pãmânt), energia splinei (pãmânt) va susţine funcţionarea plãmânilor (metal), iar plãmânii (metal), la rândul lor, vor sprijini funcţionarea rinichilor (apã). Atunci când vorbim despre energia unui organ ne referim la energia produsã de celulele acelui organ.

Celulele, ce au caracter Yin, produc energie, ce are caracter Yang. Este vorba despre procesul descris de teoria Yin – Yang: “In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul”. Aceeaşi teorie mai precizeazã “Yang-ul activeazã Yin-ul”, care se traduce prin faptul cã energia produsã de celulele unui organ va susţine funcţionarea celulelor organului urmãtor (conform relaţiei de generare a celor cinci elemente). Pe scurt putem spune cã relaţia de generare se reduce la cele descrise mai sus, şi anume, energia produsã de celulele unui organ va susţine funcţionarea celulelor organului urmãtor.

Interacţiunea
Interacţiunea dintre cele cinci elemente presupune şi existenţa unor tendinţe opuse ale acestora, prin care ele se controleazã reciproc:
Apa stinge focul
Focul topeşte metalul
Metalul taie lemnul
Lemnul dominã pãmântul pe care creşte
Pãmântul îndiguieşte apa
Aspectele generãrii unui element din celãlalt şi cel de interacţiune sunt inseparabile. Dacã nu ar exista naşterea nu ar mai apãrea creşterea şi dezvoltarea; fãrã interacţiune nu ar mai exista echilibru şi coordonare pe durata creşterii şi a transformãrii. Echilibrul relativ menţinut între generare şi interacţiune este cel care face posibilã creşterea normalã şi dezvoltarea.

Interacţiunea dintre organele interne presupune faptul cã rinichii (apa) controleazã inima (foc), inima (foc) controleazã plãmânii (metal), pãmânii (metal) controleazã ficatul (lemn), ficatul (lemn) controleazã splina (pãmânt), iar splina (pãmânt) va controla rinichii (apa).

Relaţia de interacţiune are loc prin intermediul Yin-ului (câmpului sau fluidelor) organelor respective. De exemplu, câmpul plãmânilor controleazã câmpul ficatului, câmpul inimii controleazã câmpul plãmânilor, câmpul ficatului controleazã câmpul splinei, Yin-ul (fluidele) rinichilor hrãnesc Yin-ul inimii pentru ca acesta sã poatã controla Yang-ul (energia) inimii (slãbirea Yin-ului duce la hiperactivitatea Yang-ului), ş.a.m.d.

Dominarea şi opoziţia
Atunci când existã un exces sau o insuficienţã a oricãruia dintre cele cinci elemente, vor apãrea relaţii anormale de generare şi de interacţiune, acestea fiind cunoscute prin termenii de dominare şi de opoziţie. Dominarea presupune un atac asupra pãrţii care este controlatã, din cauza slãbirii acesteia. Din aceastã cauzã, relaţiile de control se vor tranforma în relaţii de dominare.

De exemplu, metalul controleazã lemnul. In situaţia în care lemnul este slãbit metalul îl va domina. Atunci când vorbim despre organele interne, putem specifica faptul cã un câmp prea puternic al plãmânilor (metal), cauzat de o mai slabã funcţie de deschidere a celulelor plãmânilor (blocându-se funcţia de deschidere a celulelor plãmânilor, energia acestora nu va mai putea fi eliberatã, astfel încât, în timp, câmpul plãmânilor va creşte foarte mult) va afecta câmpul ficatului (lemn), ceea ce poate duce în timp la scãderea funcţiei hepatice.

Un alt exemplu, focul controleazã metalul. Slãbirea metalului duce la dominarea acestuia de cãtre foc.
Insuficienţã apã: Pãmântul dominã apa
Insuficienţã lemn: Metalul dominã lemnul
Insuficienţã foc: Apa dominã focul
Insuficienţã pãmânt: Lemnul dominã pãmântul
Insuficienţã metal: Focul dominã metalul
Opoziţia se referã la schimbarea sensului normal al interacţiunii, din cauza excesului elementului ce ar trebui sã fie controlat. In acest fel, elementul care în mod normal este controlat se va întoarce împotriva elementului ce îl controla şi i se opune. De exemplu, apa controleazã focul. In situaţia în care focul devine foarte puternic el se va întoarce împotriva apei şi va exista relaţia focului ce se opune apei. Un alt exemplu, metalul taie (controleazã) lemnul. Excesul lemnului duce la opoziţia acestuia împotriva metalului. Opoziţia presupune un exces al elementului controlat, ceea ce determinã întoarcerea sa împotriva elementului ce ar trebui sã-l controleze în mod normal.

Exces apã: Apa se opune pãmântului
Exces lemn: Lemnul se opune metalului
Exces foc: Focul se opune apei
Exces pãmânt: Pãmântul se opune lemnului
Exces metal: Metalul se opune focului

Relaţia tip mamã – fiu
In ciclul celor cinci elemente, fiecare element se “naşte” din cel precedent, este “fiul” celui dinaintea sa, iar acesta, la rândul sãu, îi este “mamã”. Aceastã relaţie poate fi afectatã în ambele sensuri: “mama afecteazã fiul” şi “fiul afecteazã mama”. De exemplu, apa poate afecta lemnul (“mama afecteazã fiul”), dar şi lemnul poate afecta apa (“fiul afecteazã mama”).

CELE ŞASE SCHIMBĂRI CLIMATICE
Medicina tradiţionalã chinezã descrie cele şase “schimbãri climatice”:
- Vântul
- Frigul
- Umezeala
- Focul
- Arşiţa verii
- Uscãciunea

ALTE CAUZE ALE APARIŢIEI BOLILOR
- Constituţie slabã
- Suprasolicitare
- Activitate sexualã excesivã
- Probleme de nutriţie
- Traume fizice
- Paraziţi şi otrãvuri
- Tratament incorect
- Faptele neconforme cu morala

CONSTITUŢIE SLABĂ
Constituţia depinde de:
- Sãnãtatea pãrinţilor în general, şi în mod particular de starea lor în momentul concepţiei viitorului copil
- Sãnãtatea mamei pe durata sarcinii

Factori ce afecteazã constituţia viitorului copil:
- Concepţia în stare de ebrietate
- Mama este prea în vârstã în momentul concepţiei
- Consumul alcoolului, tutunului sau al drogurilor pe durata sarcinii
- Suportarea unui şoc pe durata sarcinii (afecteazã energia inimii fãtului)

Constituţia unei persoane este stabilitã în momentul concepţiei, dar ea poate fi modificatã şi pe durata sarcinii:
- In momentul concepţiei, unirea energiei “Cerului şi a Pãmântului” produce noua fiinţã,
- Energia ancestralã a pãrinţilor este transmisã fãtului,
- Constituţia se fixeazã în general în acest interval.

Totuşi, cei care au o constituţie slabã pot sã-şi modifice energia printr-un mod de viaţã echilibrat, prin evitarea stress-ului şi a exceselor (de muncã sau sexuale), odihnã corespunzãtoare, alimentaţie corectã, practica exerciţiilor de respiraţie, exersarea unor sisteme de tehnici de cultivare şi întãrire a interiorului. Constituţia slabã este indicatã prin:
- Urechi mici
- Puls slab, leneş
- Limba foarte flascã, fãrã “spirit”
- Pertusis: indicã slãbiciunea dobânditã a plãmânilor

SUPRASOLICITAREA
In perioada modernã suprasolicitarea este una din cauzele comune ale apariţiei bolilor. Pentru a o contrabalansa este nevoie de schimbarea modului de viaţã, de odihnã şi de exerciţii energetice de întãrire a interiorului. Atunci când muncim, noi consumãm energie; în momentul odihnei sau al exersãrii tehnicilor energetice, energia noastrã creşte. In viaţa de zi cu zi noi consumãm energie.

Esenţa corporalã constituie însã baza materialã a vitalitãţii noastre pe termen lung. Energia folositã zilnic poate fi recuperatã rapid prin odihnã, alimentaţie şi tehnici energetice. Dacã suprasolicitarea este menţinutã un timp foarte îndelungat (de ordinul anilor), energia nu mai poate fi recuperatã suficient de rapid de cãtre splinã (prin procesul de digestie). In acest caz, corpul persoanelor respective va începe sã se bazeze pe esenţa corporalã. In acest mod vor fi afectate fluidele corpului şi va interveni o insuficienţã a Yin-ului corpului. Remedierea aceastei situaţii necesitã un timp îndelungat.

a) Suprasolicitare mentalã
Este foarte des întâlnitã în societãţile dezvoltate: orele lungi de stress şi de suprasolicitare mentalã sunt asociate şi cu dezordinea alimentaţiei. Aceste lucruri afecteazã stomacul, splina şi rinichii. Alimentaţia neregulatã (sau mesele consumate seara târziu) pot cauza deficienţa energiei stomacului sau a fluidelor stomacului.
b) Suprasolicitare fizicã
Afecteazã în principal energia splinei (splina dominã cele patru membre). Munca fizicã solicitã de asemenea un aport sanguin la nivelul tendoanelor/musculaturii ce va fi asigurat de cãtre ficat. De aceea, suprasolicitarea fizicã poate duce în timp şi la afectarea sângelui ficatului. Folosirea excesivã a unei pãrţi a corpului (mişcãrile de repetiţie) pot cauza stagnarea energiei în acea parte. Ridicarea excesivã de greutãţi poate slãbi rinichii şi spatele. Statul excesiv în picioare slãbeşte de asemenea rinichii.  Folosirea excesivã a ochilor afecteazã sângele (inima);  Menţinerea excesivã a poziţiei culcat va slãbi energia (plãmânii); Şederea îndelungatã va afecta musculatura (splina);  Statul excesiv în picioare slãbeşte oasele (rinichii);  Exerciţiile fizice în exces vor afecta tendoanele (ficatul).

c) Exerciţiile fizice excesive
Acestea duc la slãbirea energiei, afectând şi sângele ficatului. Ele sunt foarte nocive mai ales pentru fete pe durata pubertãţii, deoarece ulterior vor genera probleme menstruale. Anumite tipuri de exerciţii pot cauza stagnarea energiei în unele porţiuni ale corpului: Ex: Ridicarea greutãţilor – cauzeazã stagnarea energiei la nivelul pãrţii inferioare a spatelui, Ex: Alergarea – duce la stagnarea energiei la nivelul genunchilor, Ex: Tenisul – provoacã stagnarea energiei la nivelul coatelor.

d) Lipsa exerciţiilor
Exerciţiile fizice executate periodic, într-o manierã naturalã, permit o bunã circulaţie energeticã. Lipsa exerciţiilor fizice produce stagnarea energiei. Principiul care trebuie respectat este cel al evitãrii excesului cât şi a insuficienţei. Anumite exerciţii fizice sunt apreciate atât pentru exersarea corpului cât şi pentru producerea energiei.

ACTIVITATE SEXUALĂ EXCESIVĂ
Activitatea sexualã excesivã slãbeşte esenţa rinichilor, în special la bãrbaţi. Fluidele sexuale masculine sunt manifestarea esenţei rinichilor: de aceea pierderea acestor fluide duce la slãbirea temporarã a esenţei rinichilor. Fluidele sexuale feminine ţin mai mult de Jingye (fluidele corpului mai dense, ce circulã prin interiorul corpului). Fluidele sexuale sunt susţinute de cãtre esenţa dobânditã şi în mod normal ea nu slãbeşte. Dar dacã activitatea sexualã este excesivã, corpul nu va avea timp pentru a reface esenţa dobânditã. Simptomele excesului în viaţa sexualã sunt:
- Obosealã evidentã
- Apariţia ocazionalã a ameţelilor
- Vedere neclarã
- Dureri ale spatelui, în zona inferioarã a acestuia
- Slãbiciunea genunchilor
- Urinare frecventã
Din punct de vedere al anotimpurilor se considerã cã viaţa sexualã poate fi un pic mai intensã pe durata primãverii şi ar trebui sã fie ceva mai reţinutã pe durata iernii. Pe durata tratamentului problemelor sexuale se recomandã reducerea vieţii sexuale. Esenţa rinichilor slãbeşte.
a) la bãrbaţi: din cauza excesului vieţii sexuale
b) la femei: din cauza naşterilor repetate.
Lipsa vieţii sexuale poate fi una din cauzele apariţiei bolilor. Dorinţa sexualã este o mãsurã a energiei (Yang-ului) rinichilor. Insuficienţa energiei (Yang-ului) rinichilor duce la lipsa libido-ului. Insuficienţa esenţei (Yin-ului) rinichilor provoacã interes excesiv faţã de viaţa sexualã, însoţit de lipsa capacitãţii de finalizare, vise erotice (în special la femei) şi emisie seminalã nocturnã (la bãrbaţi). Alte cauze ale unei vieţi sexuale neîmplinite: lipsa armoniei în cuplu, probleme sufleteşti, lipsa fericirii, stress-ul.

PROBLEME DE NUTRIŢIE
Alimentaţia incorectã este una din principalele cauze ale apariţiei bolilor.

a) Supraalimentaţia şi malnutriţia
Cantitatea de hranã consumatã trebuie sã fie adaptatã nevoilor organismului. Dacã aportul de hranã este fie exagerat, fie insuficient, el poate cauza îmbolnãvirea. Consumul exagerat de alimente – când este depãşit necesarul de elemente nutritive vor fi afectate splina şi stomacul, se va acumula flegma şi vor stagna elementele nutritive în interiorul corpului. Vor apãrea urmãtoarele simptome: eructaţii însoţite de regurgitãri, dureri în epigastru şi în tot abdomenul, diaree, vãrsãturi. Subalimentarea – duce la imposibilitatea creãrii bazei necesare pentru producerea sângelui şi a energiei. Dupã un timp se ajunge la diminuarea energiei de apãrare. Incercarea de a slãbi prin “înfometare” duce la slãbirea energiei splinei. Din cauza faptului cã splina nu mai are o funcţionare foarte bunã, ea nu va mai putea sã-şi exercite cu succes funcţiile de transport şi de transformare a fluidelor, ceea ce va provoca stagnarea acestora şi creşterea în greutate.
b) Consumul preferenţial al unui singur tip de alimente
Necesitãţile organismului pot fi satisfãcute doar atunci când acesta primeşte o alimentaţie echilibratã. Consumul unui singur tip de alimente poate duce la malnutriţie sau la alte boli. De exemplu, populaţiile care se hrãnesc în exclusivitate cu orez decorticat prezintã o frecvenţã ridicatã a bolii beri-beri. Locuitorii teritoriilor unde apa nu are iod în cantitate corespunzãtoare suferã de tulburãri ale glandei tiroide. Excesul de vegetale crude, de salate sau de fructe slãbeşte energia splinei, ele fiind contraindicate persoanelor ce au o slãbiciune a acesteia. Când în alimentaţie predominã hrana rece va fi slãbitã energia splinei putându-se dezvolta rãceala şi umezeala interioarã. Simptomele caracteristice acestei situaţii sunt: dureri abdominale şi diaree. Alimentele extrem de fierbinţi vor duce la eliberarea cãtre exterior a energiei vitale, afectând energia şi sângele corpului. Cãldura excesivã, în special cea provenitã din fumat şi din consumul bãuturilor alcoolice, va consuma Yin-ul (fluidele) corpului, provocând uneori chiar şi stagnarea sângelui. De asemenea, consumul exagerat de dulciuri sau fãinoase, grãsimi, produce cãldurã umedã în corp, cauzând stagnarea energiei şi a sângelui. Simptome: senzaţia de greutate în piept, ameţeli, hemoroizi sângerânzi, furuncule. Dacã mâncarea este limitatã doar la câteva feluri, energia internã va avea de suferit.

Gustul picant este absorbit de cãtre plãmâni. Energia din mâncarea condimentatã este uşor absorbitã prin canalul plãmânului. Dacã mâncarea este condimentatã într-o manierã moderatã atunci fiziologia aparatului respirator va fi îmbunãtãţitã. Excesul de condimente va afecta însã energia plãmânilor.
Gustul amar este legat de inimã, de sânge şi de fluidele corpului (Jingye). Excesul de alimente amare va creşte focul de la nivelul inimii, conducând la consumul fluidelor.
Gustul sãrat influenţeazã rinichii şi oasele. Persoanele ce au probleme cu oasele sau cu rinichii nu vor avea voie sã consume decât alimente ce sunt uşor sãrate.
Gustul acru guverneazã ficatul şi tendoanele. Excesul alimentelor acre va afecta ficatul, provocând rigidizarea tendoanelor şi a articulaţiilor.
Gustul dulce corespunde splinei şi musculaturii. Persoanele ce suferã de afecţiuni ale stomacului şi ale splinei vor consuma cât mai puţine dulciuri.

c) Consumul de mâncare alteratã, toxicã sau în condiţii neigienice
Aceste situaţii vor duce la afectarea splinei şi a stomacului. Semne clinice: greţuri, vãrsãturi, diaree, dureri în epigastru şi abdomen.

TRAUME FIZICE
Traumele fizice cauzeazã stagnarea sângelui şi a energiei.

PARAZIŢI ŞI OTRĂVURI
Infestarea cu paraziţi este foarte des întâlnitã la copii. Factorii care contribuie la infestare: hranã insuficientã, consumul excesiv de grãsimi şi de dulciuri, ce conduc la creşterea umezelii (ce este mediul perfect pentru paraziţi sau pentru ciuperci).

TRATAMENTUL INCORECT
Tratamentul incorect poate duce la agravarea unei afecţiuni. De exemplu: folosirea unei proceduri ce tonificã Yang-ul (energia) în situaţia în care ar trebui de fapt sã întãreascã Yin-ul. Un alt exemplu îl constituie (întãrirea Yin-ului) creşterea umezelii atunci când în organism existã retenţie de apã.

FAPTELE NECONFORME CU MORALA
“Pune morala pe primul loc”
sau:
“Morala ridicatã, nivel avansat în practicã”.
Morala nu are însã legãturã numai cu nivelul practicantului de tehnici energetice, ci şi cu sãnãtatea noastrã. Atunci când noi punem accentul pe moralã, când facem fapte bune, când acceptãm numai gânduri pozitive, când rostim numai adevãrul, intrãm în rezonanţã cu un câmp pozitiv foarte puternic aflat în Univers. Aceastã rezonanţã apare la nivelul câmpului conştiinţei noastre (Yin), dar se va regãsi şi la nivelul componentelor materiale (Yang), al corpului.

In cazul în care noi suntem obişnuiţi cu “minciuna necesarã”, spunând lucruri care nu sunt reale, dar a cãror rostire o considerãm necesarã celor cu care ne întâlnim, atunci când acceptãm gânduri urâte despre cei din jurul nostru, în momentele în care cu voia sau fãrã voia noastrã facem fapte rele, noi declanşãm un mecanism ce duce la umplerea câmpului nostru (al conştiinţei dar şi al corpului) cu semnale care ne vor perturba normalitatea.

In timp vor apãrea tensiuni la nivelul conştiinţei, vor fi afectate diferite pãrţi ale corpului ce au legãturã cu locurile în care se aflã semnalele de nemulţumire ale celor pe care i-am afectat. O persoanã moralã este o persoanã sincerã, fericitã, sãnãtoasã. In interiorul sãu nu existã tensiuni, nu existã blocaje. Atunci când ne putem deschide faţã de toate persoanele cu care ne întâlnim, atunci când nouã, dar şi lor, le va fãcea plãcere sã ne întâlnim, momentul întâlnirii va duce la crearea unui câmp nou (obţinut din rezonanţa câmpurilor individuale). Acest nou câmp va avea mai multã putere decât câmpurile individuale şi va influenţa pozitiv persoanele ce fac parte din el.

Medicina tradiţionalã chinezã foloseşte mecanismul descris de teoria Yin – Yang:
“In mijlocul Yin-ului apare Yang-ul,
Yang-ul este cel care activeazã Yin-ul.”
Câmpul are caracter Yin. Noul câmp obţinut prin rezonanţa a douã sau mai multe câmpuri, ce au aceleaşi caracteristici (aceeaşi parametri), va produce în timp modificãri la nivelul Yang-ului, al structurii materiale. Persoanele cu o moralã avansatã vor intra cu uşurinţã în rezonanţã cu alte persoane ce pun accentul pe moralã, pe când cei care nu sunt atât de dispuşi sã-şi asume realitatea, ci doresc sã o transforme prin minciunã, prin fapte negative, vor intra mai uşor în rezonanţã cu partea “mai puţin pozitivã” a Universului. In acest câmp, “nu tocmai bun”, se gãsesc semnale ce nu permit relaxarea, intrarea într-o stare de linişte sufleteascã, de echilibru. Ceea ce se va afla în câmpul acestor din urmã persoane va fi mai degrabã stress-ul decât împãcarea, boala şi nu sãnãtatea, supãrarea şi nu fericirea.

Inţelegerea şi asumarea acestor lucruri este foarte importantã.

SPIRITUL (conştient) – SHEN
Termenul Shen se traduce prin spirit, însã înţelesul exact în acest context este cel de spirit conştient, minte, fãcând diferenţierea de Yuan Shen – spirit originar sau suflet. Sediul spiritului este inima. Medicina Tradiţionalã Chinezã prezintã faptul cã “inima este sediul minţii, al spiritului conştient” şi precizeazã faptul cã afecţiunile cardiace conduc la probleme psihice.

Spiritul se retrage noaptea, pe durata somnului, în interiorul inimii. Dacã spiritul este perturbat atunci poate apãrea insomnia. Concret, se spune cã spiritul trãieşte în vasele de sânge (componente ale sistemului Inimii) şi este hrãnit de sânge. In patologia descrisã de medicina tradiţionalã se specificã faptul cã deficienţa sângelui conduce la slaba hrãnire a spiritului. De asemenea, cãldura excesivã a organelor interne poate afecta spiritul.

Starea spiritului se regãseşte în privire:
-  Un spirit sãnãtos produce ochi strãlucitori, luminoşi, plini de vitalitate.
-  Un spirit tulburat produce ochi înceţoşaţi, ce par a avea o perdea în faţa lor.
Uneori apare senzaţia cã nu ar fi nimeni în spatele ochilor, în special persoanele cu probleme emoţionale au o astfel de privire (aceastã privire se menţine chiar şi la un timp îndelungat dupã un şoc). Sãnãtatea spiritului depinde de puterea esenţei rinichilor şi de energia nutritivã, produsã de splinã şi stomac. In acest fel, spiritul este dependent de esenţa primordialã şi de cea dobânditã. Spiritul este bine întreţinut atunci când esenţa şi energia sunt puternice, sãnãtoase. Esenţa corporalã (Jing), energia (Qi) şi spiritul (Shen) sunt cele trei comori ale omului, descrise de medicina tradiţionalã chinezã.

Afirmaţia reprezintă formularea unui adevăr pe care încerci să ţi-l însuşeşti în viaţă.

Şi viaţa este o artă. Din nefericire, este o artă căreia mulţi oameni îi dedică prea puţină energie. Oamenii iau viaţa aşa cum este şi se tot întreabă de ce lucrurile se încăpăţânează să meargă prost.

Gândurile sunt lucruri. Cuvintele, care sunt gânduri cristalizate, au o putere incomensurabilă, mai ales dacă le rostim concentrându-ne. Simplul fapt că te gândeşti la oboseală îţi poate submina energia. Întărind acest gând prin cuvinte, “sunt extenuat”, defineşti şi prin aceasta conferi forţa gândului respectiv. Este valabil şi invers. Dacă te simţi obosit dar, brusc, atenţia îţi este captată de ceva, oboseala va dispărea cu totul! “Eşti” ceea ce gândeşti. Dacă, în plus faţă de acest interes brusc, îl şi verbalizezi prin cuvintele “mă simt minunat”, este posibil să descoperi că, în afara faptului de a te simţi doar cu puţin mai bine, te simţi, de fapt, ca şi cum ai fi dobândit o nouă definiţie a propriei persoane.

Atât de multe din eşecurile din viaţa noastră – legate de stăpânirea unei limbi străine, de încercările de a relaţiona cu ceilalţi, de a face aşa cum trebuie tot ceea ce ne propunem – se datoresc numai gândului că ceea ce vrem să facem este un lucru complet străin nouă. Pe de altă parte, multe dintre succesele din viaţa noastră sunt rezultatul acceptării noului ca aparţinându-ne. Limba franceză, de exemplu, poate fi învăţată mult mai uşor de către cel care se lasă pătruns de gândul “sunt francez”, decât de cel care îşi spune (cum fac, adeseori, elevii la oră) “oamenii ăştia vorbesc “ciudat”!” Dificultatea rezidă în faptul că obiceiurile noastre sunt înrădăcinate adânc în subconştient. Prin urmare, chiar şi atunci când încercam să le schimbăm, ne trezim traşi înapoi în mod repetat şi chiar împotriva voinţei noastre, potrivit vechilor obiceiuri. Pe de altă parte, afirmaţiile, atunci când sunt repetate într-o stare de concentrare profundă iar, apoi, ajung în subconştient, ne pot schimba la nişte niveluri ale minţii asupra cărora majoritatea noastră are un control conştient redus.

Suntem ceea ce gândim. Însă suntem şi mult mai mult decât ceea ce gândim în mod conştient. Suntem multitudinea infinită de tipare conflictuale de sentimente, obiceiuri şi reacţii pe care le-am acumulat de-a lungul unei întregi vieţi – fără nici o exagerare, pe parcursul întregii noastre vieţi – în subconştientul minţii noastre. Pentru a ne vindeca, trebuie să punem ordine şi în aceste conflicte interioare. Nu este suficient, pe de altă parte, nici să afirmăm schimbarea la nivelurile conştient şi subconştient. Pentru că suntem parte a unei realităţi cu mult mai ample, cu care trebuie, de asemenea, să trăim în armonie. În spatele minţii noastre omeneşti se afla conştiinţa divină.

Atunci când încercam să ne transformăm numai prin efortul propriu, ne limităm potenţialul de vindecare şi de dezvoltare. Afirmaţia trebuie să fie ridicată de la nivelul închis în sine al minţii la nivelul realităţii superioare a superconştiinţei. A te vindeca înseamnă a te “descotorosi de imperfecţiuni”. A fi perfect înseamnă a oferi expresie superconştiinţei surse – creativităţii şi a soluţiilor. Prin urmare, în folosirea afirmaţiilor, ne concentrăm asupra proprietăţilor pozitive care reprezintă soluţia pentru boala şi imperfecţiunile noastre.

Superconştiinţa este acel nivel al conştiinţei care este adeseori descris drept Eul superior. Acesta este nivelul de la care vin, de exemplu, marile inspiraţii. Prin intermediul superconştiinţei se pogoară asupra noastră călăuzirea divină şi adevărata tămăduire. În absenţa unei aderări la superconştiinţă, afirmaţiile, asemenea oricărei alte încercări de ridicare a eului, limitate la condiţia umană, nu aduc decât beneficii temporare.

Afirmaţiile trebuie repetate într-un asemenea mod încât să înalţe conştiinţa către superconştiinţa. Afirmaţiile pot atinge acest obiectiv atunci când le repetăm într-o stare de profundă concentrare, în sălaşul conştiinţei divine din corpul omenesc, în centrul lui Hristos, care este un punct de pe frunte, situat exact între sprâncene. Repetă afirmaţiile din această carte mai întâi cu glas tare, pentru a mobiliza întreaga atenţie a minţii conştiente. Pe urmă, repetă-le în tăcere, pentru a-ţi însuşi mai profund semnificaţia cuvintelor.

Apoi, rosteşte-le în şoaptă, purtându-le semnificaţiile în subconştient. Repetă-le din nou, în tăcere, pentru a-ţi adânci însuşirea lor la nivelul subconştientului. În cele din urmă, pe măsură înălţării aspiraţiilor, repetă-le în centrul lui Hristos. La fiecare nivel, repetă-le de mai multe ori, lasă-te pătruns tot mai profund de semnificaţiile lor. Prin afirmarea repetată, îţi întăreşti şi, ulterior, îţi spiritualizezi conştientizarea oricărei calităţi pe care vrei să ţi-o dezvolţi. Afirmaţiile reprezintă doar primul pas pe calea autovindecării. Trebuie să ne îndeplinim menirea omenească. Fără puterea veniă de la Dumnezeu, eforturile noastre sunt, de-a pururea, în zadar. Cu alte cuvinte, afirmaţiile trebuie să se încheie prin rugăciune.

De ce să te rogi de-abia după ce ai repetat afirmaţiile? De ce nu înainte? Cu siguranţă, rugăciunile sunt întotdeauna folositoare. Însă, dacă este rostită în absenţa unei conştiinţe afirmative, rugăciunea poate să fie slabă şi săracă: o pledoarie pentru ca Dumnezeu să facă, El singur, totul, fără participarea activă a omului. Rugăciunea eficienta nu este niciodată pasivă. Ea este încărcată de credinţă şi ajunge
la maturitate printr-o atitudine afirmativa. Pentru a-ţi aprofunda nouă calitate, la început îţi este de ajutor să o afirmi, urmând apoi succesiunea pe care am descris-o. Pe urmă, însă, înalţă această afirmaţie printr-o rugăciune plină de iubire câte Dumnezeu.

În acest moment al celei mai profunde şi mai afirmative armonizări cu Dumnezeu, El ne ajută cel mai mult. Prin armonizarea cu divinitatea, rezistenţa pe care o opunem devine minimă, iar cooperarea noastră cu mila lui Dumnezeu este complet deschisă, plină de disponibilitate şi conştientă faţă de superconştient. Sursa J.Donald Walters (Swami Kriyananda)

Descarca acesta carte minunata  ”Afirmatii pentru Vindecare J-Donald-Walters

Din Punctul de Lumină, din Mintea lui Dumnezeu
Fie ca Lumina să pătrundă în Minţile noastre.
Fie ca Lumina să coboare pe Pământ.

Din Punctul de Iubire din Inima lui Dumnezeu
Fie ca Iubirea să pătrundă în Inimile noastre.
Fie ca Iubirea să înflorească pe Pământ.

Din Centrul de unde Voinţa lui Dumnezeu este cunoscută
Fie ca Ţelul Divin să călăuzească Voinţele noastre
Ţel pe care Maeştrii îl cunosc şi îl slujesc.

Din Centrul pe care îl numim Umanitate
Fie ca Planul de Iubire şi de Lumină să se înfăptuiască
Şi fie ca acesta să zăvorască uşa unde sălăşluieşte întunericul.

Fie ca Lumina, Iubirea şi Puterea să restaureze Planul Divin pe Pământ.